194

Idna interesna státija ud nuvinata "România liberă" za Tiberiu Iovan, ávtora na náj-gulemija (i vájda náj-dubrija du sigá) balgarsći-rumansći rečnić (Tiberiu Iovan, Dicţionar bulgar-român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994, 664 p.)

Translatorul lui Ceausescu isi aminteste:
Secretele uitate ale dictaturii
Reportaj - Secretele uitate ale dictaturii
Mihaela Tamas
Miercuri, 10 Ianuarie 2007

Un batranel simpatic, care locuieste intr-o casa modesta din localitatea hunedoreana Hondol, este omul care detinea odinioara cele mai importante secrete de stat care priveau relatiile diplomatice dintre Romania si Bulgaria. Tiberiu Iovan a fost, timp de 15 ani, translatorul de limba bulgara pentru fostii conducatori comunisti ai Romaniei Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu. La 17 ani de la caderea regimului comunist, el a acceptat sa dezvaluie cateva din secretele cuplului dictatorial, care a condus, cu o mana de fier, timp de peste doua decenii destinele Romaniei.

De pe bancile facultatii in culisele Puterii

Pentru Tiberiu Iovan, anul 1961 a fost punctul de plecare spre o lume interzisa muritorilor de rand. Proaspat absolvent al Facultatii de Filologie "Kliment Ohdridtki" din Sofia, hunedoreanul a fost chemat ca translator de limba bulgara pentru secretarul general al Partidului Muncitoresc Roman, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Iar dupa moartea acestuia a ramas sa traduca pentru succesorul liderului comunist, Nicolae Ceausescu. Astfel, barbatul a fost timp de 15 ani "umbra" celor doi dictatori. Fostul translator spune ca nici unul dintre ei nu a apreciat comunismul de tip rusesc. "Dej a inceput primul sa se indeparteze de rusi. Ceausescu a continuat munca acestuia. Nea Nicu simpatiza enorm comunismul de tip chinez. A incercat sa-i insufle aceeasi dragoste si lui Jivkov, presedintele comunistilor bulgari. O noapte intreaga a incercat sa-l convinga pe dictatorul bulgar de justetea politicii lui. Am fost pur si simplu epuizat de atata tradus", povesteste Iovan.

Ceausescu, intimidat de negresele topless

Hunedoreanul povesteste ca, in subiectele care implicau sexualitatea, Nicolae Ceausescu era, de fapt, un timid. "Vizitele prezidentiale tineau cate o saptamana. Iar eu eram acolo zi si noapte. Asa mi-am dat seama ca Ceausescu era pudic. Acest lucru i-l reprosa si Pacepa, care imi povestea ca, la o vizita in Africa, au venit niste dansatoare cu sanii goi, iar Ceausescu nu reusea sa priveasca spre ele, asa ca se uita in alta parte. Cat despre bancuri, in cei 12 ani cat i-am fost translator, l-am auzit pe Ceausescu spunand un singur banc. Eram la o receptie cu Todor Jivkov, presedintele Bulgariei, atmosfera se destinsese, iar nea Nicu a spus si el un banc. Ala cu laptisorul de matca. A fost singurul banc care l-am tradus pentru el", afirma hunedoreanul. Iovan mai povesteste ca lui Ceausescu nu-i placea bautura, desi alti lideri comunisti erau celebri pentru aplecarea catre desfraul bauturii. "Daca lui Brejnev, presedintele URSS, sau celui bulgar, Jivkov, le placea sa traga la masea, Ceausescu bea in cantitati infime. Avea un vin oltenesc care-i placea in mod deosebit. Si asta il avea uneori pe masa", sustine Iovan.

Savantul de renume mondial - o taranca proasta

Despre sotia lui Ceausescu, hunedoreanul sustine ca era o persoana cu inteligenta limitata, desi adora sa faca parada cu bruma de cunostinte stiintifice pe care le acumulase. "Elena era o taranca proasta si complexata. Ii placea sa se laude cu studiile ei, dar toata lumea isi dadea seama ca habar n-are de nimic. La o vizita a lui Jivkov, sotia dictatorului s-a apucat sa-i explice acestuia, in niste termeni de specialitate, ce descoperire a facut ea. Amesteca tot felul de cuvinte pompoase si eu, la un moment dat, nu reuseam sa traduc, iar presedintele bulgar m-a vazut dezorientat. Asa ca mi-a spus "las-o sa vorbeasca si tradu cum vrei ca e bine si asa!". La care Elena a sarit imediat "Ce-a zis, ce-a zis?". Eu am raspuns imediat: "A zis ca e foarte stresant!"", mai povesteste hunedoreanul.

Elena zgarcita

Translatorul dictatorilor mai spune ca, in ciuda faptului ca puteau avea tot ce-si doreau, erau foarte zgarciti. "La o receptie, Elena m-a facut sa ma simt foarte prost. Erau Brejnev, Jivkov si alti invitati de marca. La un moment dat, Elena s-a ridicat de la masa, a pus dopul la sticla de vin si... a luat-o cu ea! Se temea ca cineva sa nu-i bea vinul! Cat despre Nicolae, plecasem cu el la o partida de vanatoare pe undeva in apropiere de Brasov. Eram in masina lui speciala si dupa ce s-a incheiat partida am urcat in masina, iar Ceausescu a pus mana pe aparatul de radio si, probabil, a observat ca este cald. Apoi, intrigat, l-a intrebat pe colonelul care conducea daca a ascultat radioul. Iar acesta a confirmat. "Pai bine, tovarase, dar de ce consumi curent?", a sarit ca ars Ceausescu", mai spune fostul translator.

Ceausescu se temea de gloante

Nimic nu o enerva mai tare pe Elena Ceausescu decat informatica si limbile straine, mai sustine hunedoreanul. "Cand ma vedea cu un dictionar in mana, innebunea. Spunea ca romanii vor invata numai prostii citind literatura straina. Era o semianalfabeta care avea oroare de cei care citesc", adauga Iovan. In privinta fobiilor fostului dictator, hunedoreanul spune ca Ceausescu se temea sa nu fie impuscat. De aceea masina cu care circula prin tara era dotata cu sisteme speciale de siguranta impotriva gloantelor. "Dar se pare ca de ce ti-e teama nu scapi. Pentru ca tot de glont a murit", concluzioneaza Iovan.

Ultimul tel - dictionarul

Astazi, la cei 71 de ani ai sai, Tiberiu Iovan s-a retras la tara. Lucreaza la al doilea mare dictionar bulgaro-roman. Asta, dupa ce, in 1994, a reusit sa fie primul autor al unicului mare dictionar bulgaro-roman. Aceasta a doua lucrare, care o completeaza pe prima, reprezinta munca de-o viata a profesorului. "Lucrez la el de aproape trei decenii si contine peste 80.000 de cuvinte-titlu. Este aproape gata si are cu 30.000 de cuvinte-titlu mai mult decat primul. De fapt, cred ca munca la acest dictionar ma mai tine in viata", spune fostul translator al sotilor Ceausescu.

193

Iata cum arata raul sau paraul (daca vreti) Aranca inainte de intrarea in Dudestii Vechi. Pe malurile acestei ape s-au stabilit pe la 1730 mosii nostri cand au venit de peste Dunare. Se zice ca raul era plin de peste si de aceea au ales locul.

In acest rau sau parau (daca insistati) m-am balacit si eu in copilarie impreuna cu multime de copii din sat. Tot aici am prins si peste si chiar am si baut apa curgatoare din aceasta albie. Bistra uda i penliva, ud kade vlecis…

Acum se pare ca nu mai avem nevoie nici de apa de scaldat, nici de apa pentru pesti. In octombrie trecut (nu de mult) am vorbit cu primarul despre situatie, fara sa insist prea mult. Am priceput din discutie ca nu-i prea mare bai, se poate si asa, fara Aranca.

Totusi, daca am ajuns sa vorbim de ecologie, imi umbla prin minte si un alt aspect anti-ecologic de la Dudestii Vechi: gunoaiele de pe drumul catre Cheglevici care nu sunt ingradite, nu sunt ingropate si le bate vantul de izbeliste. Parca ar fi gunoaiele nimanui, Doamne fereste!

Ce-ar fi sa imbinam doua proiecte ecologiste si sa rezolvam problemele: adica in loc sa aruncam gunoaiele la suprafata pamantului de unde le bate vantul usor si se vad cu usurinta, hai sa le aruncam mai bine in albia si asa uscata a fostului rau sau parau (daca totusi vreti) Aranca. Macar acolo vor fi la adapost de ochii celor care nu trebuie sa le vada.

I za badat i na zavechi.

Fer Castjva

192

"Bišnovska nuvina", broj 2/2007
http://www.nasaglas.link.ro/2007/Foaia200702.pdf

191

Fán-kluba "Levski" ud Vinga

Etu nekolkus svetičita ud fán-kluba "Levski", uredén u Balgarskata kašta ud Vinga. Predsedátel na tozi klub ij gusp. Iván Ránkov.
U arádskata nuvina "24 de ore" ud petak, 16 november 2007 g. na 14-ta starna ima idna státija svazana sas kluba "Levski" ud Vinga. Gore-dole saštata státija ij prejata i u nuvinata "Informaţia Aradului" ud sabuta 17 november 2007 g. na 7-ta starna. Za viditi vájda i sami grešćite ud státijite – nekuja po-drébni, nekuja po-glávni: - "Uniunea Bulgarilor" u mestu "Uniunea Bulgară"; - Ansámbala "Balgarče" sa gu prevéli na rumansći kača "Bulgăraşul"!?! - Na kraj státijata guspudáre Ránkov ji ij málku usukal, pa ni se razbire dali smi balgare, ali rumance???

190

Etu kako sam nameril u enciklopedijata Az Osztrák-Magyar Monarchia írásban és képben. 1-17, Budapest, 1886-1901. U idna státija ij hurtata za krašovenete, za kujatu se ij mislilu či sa i tija balgare. Posle istoricite sa ji zavarteli, či sa harváte. U tazi státija ij publikuvanu, nislučajnu vájda, i idno kunče na artista Papp Sándortól sas vingánskata nusija.

http://www.hik.hu/

A bolgárok.

Resiczáról is visz vasút Anina-Stájerlakra a Karas-völgyben fekvő Krassova községen át. E község néprajzi tekintetben különösebb figyelmet érdemel, mert főhelye a Karas völgyében élő, közel 10.000 főnyi krassován bolgárságnak. Ezekből a krassován bolgárokból s a temesmegyei Vinga és a torontálmegyei Ó-Besenyő vidékén lakó, körűlbelűl 12.000 főnyi síkföldi bolgárságból áll hazánk bolgár lakossága. A krassován bolgárokról a közhiedelem azt tartja, hogy azon bolgároknak volnának utódai, kik a XIV. és XV. században a török elől menekűlve, a Balkánból hazánkba telepedtek. E közhiedelemnek azonban nincs semmi számbavehető történeti alapja. Egészen bizonyosnak vehető ellenben, hogy a törökök kiűzetése után következő első években a környékbeli románsággal együtt költöztek be a mai Románia Olton innen eső részéből, hová Bulgáriából a XVII. században menekűltek a törökök üldözései elől. A síkföldi bolgárok Sztaniszlavics nevű püspökük vezetése alatt Mária Terézia uralkodása idején tepedtek le Magyarországon. Mind a két fajtájú bolgárság római katholikus vallású.

A síkföldi bolgárok az eredeti bolgárjelleget úgy külsejökben, mint nyelvökben és életmódjukban sokkal jobban megőrizték, mint a krassovánok, kik a románokkal és szerbekkel összekeveredve, még nyelvöket is a szerbbel cserélték föl, noha számos bolgár szokást megtartottak.

Nagy különbség van a síkföldi és a krassován bolgár falvak építése és a házak berendezése között is. A síkföldi bolgár falvak fasorokkal beilltetett egyenes útczáikkal, csínos házaikkal a bánsági német falvakhoz hasonlítanak; a rendetlenűl épűlt krassován falu ellenben olyan, mint a szegényes külsejű román falvak. A síkföldi bolgár a házát vert falból vagy vályogból építi, a krassován pedig gerendákból rójja össze, a gerendák közti nyílásokat rőzsével tömi be s aztán betapasztja agyaggal. Minden bolgár háznak van egy fő szobája, mely az útczára két, az udvarra pedig egy ablakkal néz s a melyet ünneplő szobának szoktak használni. A szoba közepén áll az asztal, mely szépen hímzett fehér terítővel vagy tarka szőnyeggel van leterítve. Az útcza felöli két sarokban két ágy magaslik megrakva párnákkal, derékaljakkal és takarókkal egészen a gerendáig. A falak mellett faragott székek, színes lóczák és tulipános ládák vannak. Ez utóbbiakban tartja ünneplő ruháját a család minden tagja. A falakon szent képek, a tálasokon és fogasokon cserép, vagy újabb időben porczellán tálak, tányérok és kancsók vannak. Az ajtó egyik oldalán púposodik a fehérre meszelt kemencze, mely kivűlről, a konyhából fűlik. A konyhán túl az udvar felé van a lakó szoba. Ebben tartózkodik az egész család s itt van elhelyezve a háziasszony szövőszéke is.

A síkföldi bolgár férfiak nyáron kivarrott galléros inget, pitykés mellényt és gyolcs gatyát vagy vitézkötéses kék posztó nadrágot viselnek, fejökön pedig kerek karimájú kalapot. Néhol a kalap karimáját fölhasítják, mint bolgárországi törzsrokonaik. A legények eljegyzésük alkalmával sipka formájú, ezüstös szalagdíszt tesznek kalapjukra s a zsebkendőt a karima hátsó részébe dugják.

Télen testhez álló s térdig érő fekete prémes juhbőr ködmönt viselnek A krassován férfiak viselete is hasonlít a síkföldi bolgárok most leírt viseletéhez azzal a különbséggel, hogy derekukon rendszerint még bőröv is van, melyben a szerbekhez hasonlóan csontnyelű kést hordanak. Télen báránybőr kucsmát, nyáron pedig kerek nemez kalapot viselnek. Vasárnapokon és ünnepeken a ködmönt félvállra vetve hordják.

Délmagyarországi bolgárok. Papp Sándortól

A női viselet kicsipkézett újjú, ránczos hátú s ékesen kivarrott vállú ingből áll, melyre fényes gombokkal s aranyos sujtással díszített világos kék mellényt vesznek. A szoknya hosszú és sűrű ránczokba van szedve, piros vagy vörös alapszíne barnán van sávozva s elől nincs összevarrva, mert oda a bolgár női öltözet legékesebb darabját, a kötényt kötik. A kötényt a leányok maguk szövik, pirosra festik, aranyos és ezüstös paszománttal szegik be, szívekkel, virágokkal kivarrják és szalagokkal cziczomázzák föl. E kötények, mint a bolgár házi ipar termékei újabb időben nagyon keresettek s az ismeretes bolgár szőnyeggel egyetemben jó jövedelmi forrásúl szolgálnak. Az asszonyok turbánformára kötött fehér fejkendőt viselnek. A leányok hajukat hullámosan fodorított varkocsba fonják, melynek végébe földig érő szines szalagot fonnak. Általában czipőt, fekete vagy piros csizmát viselnek. Télen a vingai asszonyok asztrakánnal prémezett mentét, a bessenyeiek pedig zsinóros bőrdolmányt vetnek vállaikra. A krassován nők öltözete egészen romános. Hosszú fodros ingben járnak, melyet a csipőnél felgyűrnek, hogy benne a szükséges apróságokat: bicskát, ollót, stb. elhelyezhessék. Lábszáraikat térdig érő durva s többnyire barna vagy sávos daróczba burkolják, de e burkolatot balfelől nyitva hagyják. Újjatlan ködmönt, vagy virágosan beszegett s a vállaknál fekete báránybőrrel prémezett s tulipánokkal kivarrott juhbőr mellényt viselnek. A leányok hajadon fővel járnák, az asszonyok pedig hajfonatukat kontyba csavarják s abba félhold alakú fésűt tesznek s rá hátúl lelógó fehér kendőt borítanak. Olykor tűkkel és színes gombokkal is felczifrázzák e különös alakú fejdíszt.

A bolgár a földmívelést szereti. Nincs is a svábon kivűl Dél-Magyarországnak oly földet áhítozó népe, mint a bolgár. De, ha mint földmívelő nem boldogúl, legszívesebben kertész és szőnyegkereskedő lesz belőle s mint ilyen messze földre is elvándorol. Fő vágya a birtokszerzés s ha ez minden igyekezete mellett sem sikerűl, kiköltözködik, és mivel nyelveket gyorsan tanúl s hajlandó a más nemzetiségűekkel való összeházasodásra, könnyen beolvad más népekbe. Ez az oka, hogy beköltözése óta alig szaporodott. Nyugodt, sőt közömbös természete mellett sincsen mélyebb érzelem: híjával; meglátszik ez egyszerű, de mély érzésű népköltészetén, szokásain és időtöltésein is. A krassován bolgár sokkal érzelmesebb a józan, sőt egy kissé prózai természetű síkföldi bolgárnál. A magas hegyek, a mély és szűk völgyek, a havasi rétek szépsége, a csermelyek lassú mormolása és a fenyvesek méla csendje alkotják rendszerint költészetük képeit. A krassován ifjak esténként a kútaknál, a faluvégi gyepen, vagy nappal künn a mezőn, a havasi réten igen szivesen szokták dalolni. Néha párbeszédes nótázás folyik. A legény fönn a hegyen, a leány lenn a völgyben vagy valamelyik hegytetőn dalol, a távolból dalban felelgetnek egymásnak a szerelmes párok.

A krassován bolgár egyúttal babonásabb is, mint a síkföldi. Nálok a szentek kultusza mellett a szellemek, a rémek és manók tisztelete is nagyban szokásos. Semmi sem jellemezhetné jobban a krassován bolgárok vallásos felfogásának primitiv voltát, mint az, hogyha valamelyik védőszentjük erőtlennek bizonyúlt be, egyszerűen elcsapják s egy másikat választanak új házi szentnek. Papját mindkét fajú bolgár nagyon tiszteli. Kalapját a plebános lakása előtt még akkor is leveszi, ha a papot nem látja. Általában a magyarországi bolgárság szorgalmas, takarékos, tisztességtudó és törvénytisztelő népecskéje hazánknak.

189

Zafálem za linka ud predišnija post. Celata státija se namerva pá u România Libera: http://www.romanialibera.ro Ja ugvádem tuka, "za kolekcija".

Lenjerie Triumph made in Dudestii Vechi Transilvania - Banat - Lenjerie Triumph made in Dudestii Vechi

Alina Sabou
Luni, 15 Octombrie 2007
O fabrica de confectii din Timisoara va produce lenjerie intr-o comuna bulgareasca

Pasmatex Conf International a deschis punctul de lucru de la Dudestii Vechi, comuna aflata in partea de nord-vest a judetului, unde populatia majoritara este de etnie bulgara. Aici se produc piese de lenjerie pentru cunoscutul brand "Triumph". Colaborarea cu locuitorii comunei a inceput in urma cu un an, cand, la fel ca alte companii care se zbat sa gaseasca forta de munca, Pasmatex a pornit curse care faceau naveta intre comuna bulgara si fabrica din Timisoara. In urma discutiilor dintre un consilier local, primar si conducerea companiei textile, acestia au decis eliminarea cheltuilelilor cu transportul zecilor de femei si amenajarea unui punct de lucru in localitate. "Locatia nu este foarte mare, dar am eficientizat-o. Am adus aici masini si instalatii automatizate. La inceput, s-au cam speriat de aparate, au zis ca nu pot lucra asa de repede, dar s-au obisnuit. Se lucreaza in doua schimburi, pentru ca ne-am gandit ca, daca tot suntem in mediul rural, angajatele au timp sa se ocupe si de gospodariile proprii. Nu facem nici un fel de discriminari salariale intre cei de la Dudesti si cei din Timisoara", a declarat Cosmin Grapini, directorul Pasmatex Conf International si fiul presedintelui Consiliului de Administratie al Pasmatex, femeia de afaceri Maria Grapini. "Proiectul de la Dudestii Vechi este unul pilot. Vrem sa ne dublam suprafata intr-un an. Acum sunt 55 de locuri de munca create, iar investitia a fost de 100.000 euro", a mai adaugat Cosmin Grapini, in timp ce Maria Grapini a precizat ca nu este exclus sa se deschida si alte asemenea puncte de lucru in judet, insa trebuie sa existe siguranta ca va gasi cate 100 de angajati pentru ca investitia sa poata fi derulata. "Am fost sceptici la inceput. Nu e ceva obisnuit ca o firma de renume sa vina la noi in comuna, dar e bine, pentru ca asa oprim exodul, oamenii fiind tentati sa ramana in locul unde muncesc", a spus si primarul Gheorghe Nacov. Dudestenii fac naveta ori catre Timisoara, drum de o ora, dar mai ales catre orasul Sannicolau Mare. Pasmatex are 700 de angajati.

RELOCARE

Compania Pasmatex urmareste mutarea sediului sau aflat la cinci minute de centrul Timisoarei, dupa cum a precizat Cosmin Grapini. Relocarea in afara orasului nu este insa urgenta. "Am achizitionat un teren de 40.000 de mp, langa Parcul Industrial si Tehnologic. Momentan, suntem in faza de obtinere a aprobarilor si speram ca la anul sa se poata demara lucrarile. Nu ne grabim, constructia noului sediu nu depinde de vanzarea celui in care ne aflam acum", a subliniat Grapini.

========================================

I kátu ij hurtata za "kolekcija", hájda da uguda tuka još idin dosta presin materiál za námu, na rumansći jazić, ud na sájta http://www.stirilocale.ro/

Oaza bulgareasca in mijlocul Banatului
12 Octombrie 2007

La o aruncatura de bat de Ungaria si Serbia, in nord-vestul judetului Timis, pe malul paraului Aranca se-ntinde comuna Dudestii Vechi. Aici totul este altfel: oamenii blanzi care-ti ies in cale, aerul curat, timpul care se scurge dupa alte legi, un taram al credintei, istorie si al traditiei.

Nostalgici, orasenii se intorc la Dudestii Vechi dupa trecutul lor, dupa trecutul acestei localitati unde convietuiesc, atat de bine, bulgari si romani. Cu fata spre viitor, satenii aspira la confortul si modernitatea vietii de la oras. Fata in fata, cu totii arata ca ei "nu sunt bulgari sau romani", ci ca vietuiesc pe aceste meleaguri ale Banatului, meleaguri pe care le considera "casa" lor.
“Eu sunt roman si am venit intr-o comunitate etnica predominant bulgara. Aveam rezerve, insa aceste rezerve s-au risipit vazand ca sunt acceptat, ca sunt integrat. In acest timp, datorita acestui lucru m-am straduit ca si eu sa raspund increderii oamenilor", ne spunea Ioan Bogda, unul dintre batranii localitatii.

Primii locuitori ai Dudestiilor Vechi dupa eliberarea localitatii de sub dominatia otomana au fost bulgarii pavlicheni catolici iar in prezent la Dudestii Vechi se gaseste una dintre cele mai compacte si cele mai mari comunitati de bulgari din Romania.

Si ca sa demonstreze cat de importanta este pastrarea identitatii culturale, administratia comunei a facut demersuri pentru ca un reprezentant al Ministerului Culturii din Bulgaria, profesoara Elena Doicheva, sa vina la Dudesti si sa ajute la pastararea obieciurilor.

In februarie, de "Baba Marta", inainte de postul Pastelui de "Farsang", inainte de Craciun, de Craciun sau de Sfanta Maria...strazile rasuna de cantecele si dansurile specifice. In rest, asezarea motaie linistit pe malul Arancai.

Autoritatile locale au reusit sa atraga investitori astfel ca localnicii nu poarta grija unui loc de munca. "Ne aflam din fericire intr-o zona in care tinerii se pot dezvolta si pot sa isi gaseasca de lucru pe masura posibilitatii si studiilor lor. Suntem in apropiere de Sanicolau Mare, unde majoritatea tinerilor nostri gaseste de lucru.

Este un caz fericit in comuna noastra. Daca au plecat se intorc multi tineri si majoritatea incearca sa isi gaseasca aici de lucru, de unde altfel ar fi plecat", a declarat primarul Gheorghe Nacov.

Pe lista de prioritati ale administratiei locale din Dudestii Vechi se afla si unitatile de invatamant, pe care edilii au reusit sa le modernizeze si sa le reabiliteze.

Personaj pitoresc, de o insemnatate vitala, atat in trecut cat si in prezent, tobosarul vesteste, sambata la piata si ori de cate ori este nevoie, cele mai proaspete "legi“ si noile ordine date de catre autoritatile locale.

Nu de putine ori, tobosarul a vestit aducerea unor noi piese la muzeul din localitate, un muzeu al bulgarilor. Acesta este unic in partea de vest a tarii, este o imbinare intre traditie si modernitate, la mansarda obiectivului fiind amenajate locuri de cazare pentru diversii oaspeti ai asezarii.

La Dudestii Vechi, din Timisoara, ajungeti intr-o ora si jumatate pe soseau ce duce spre vama Cenad si in aproximativ doua ore si jumatate cu trenul.

188

Idna po-presina státija za námu, ud nuvinata România Liberă

(zafálem na Matei!):

http://www.romanialibera.ro/

Bulgarii pavlicheni - o insula de catolici slaviReportaj - Bulgarii pavlicheni - o insula de catolici slavi
Laura M. Manole
Joi, 15 Noiembrie 2007

Aflata in nord-vestul judetului Timis, in centrul triunghiului format de granita Romaniei cu Ungaria si Serbia, micuta localitate banateana Dudestii Vechi, ca si comunitatea care o formeaza, ascunde o istorie fascinanta si mult prea putin cunoscuta.

Pe aceste meleaguri din Banat traieste de peste doua sute de ani o comunitate cu totul aparte: singurii bulgari catolici din lume care scriu cu litere latine.

Cei care sunt familiarizati cat de cat cu locul si cu obiceiurile zonei privesc adeseori cu surprindere viata dudestenilor. Putini reusesc sa inteleaga cum de acestia, in ciuda vremurilor zbuciumate, au reusit totusi sa pastreze nealterate limba, religia si traditia, valori cu care inaintasii lor au poposit pentru totdeauna in aceasta parte a lumii. Dar mai ales cum de au reusit sa ramana neasimilati, asa cum s-a intamplat cu alte etnii din Banat sau din alte colturi ale tarii sau lumii.
Bulgarii din Dudestii Vechi constituie si astazi, si vor constitui multi ani de aici incolo, o pata de culoare pe harta Banatului. "Un model de integrare fericita intr-o majoritate care ii accepta datorita calitatilor lor", este de parere prof. Ana Ronkov, coautoare a unui studiu elaborat intitulat "Monografia localitatii Dudestii Vechi". Despre bulgarii de aici se stie, in principal, ca s-au stabilit in Banat la 1738. De asemenea, se mai stie ca sunt oameni harnici, gospodari, toleranti si ospitalieri. Dar nici o caracterizare nu ar putea fi completa fara sa facem referire si la credinta. De fapt, acesta este elementul-cheie care a facut ca traditiile sa nu fie uitate si sa fie transmise din generatie in generatie pentru a fi pastrate cu sfintenie si perpetuate. Tanarul primar al localitatii, Gheorghe Nacov, membru al Uniunii Bulgarilor din Banat, licentiat in drept la Universitatea din Sofia, singurul edil neatins de microbul politic, isi aminteste ce rol important a jucat dintotdeuna, chiar si in perioada comunista, Biserica in viata comunitatii: "De la scoala mai puteam uneori sa chiulesc, asa cum mai fac copiii, dar in nici un caz de la slujba de duminica".

Colonizarea

In primavara anului 1738, 2.200 de bulgari catolici din partea de nord-vest (localitatea Ciprovec) si-au parasit locurile natale, ca urmare a unei rascoale impotriva turcilor. S-au refugiat initial in nordul Dunarii, in Oltenia, iar in final au ajuns in Banat, unde credinta lor a gasit un taram propice. De altfel, prima cladire pe care au construit-o atunci cand s-au stabilit pe aceste meleaguri a fost o biserica. Primul copil botezat in noul loc, pe 3 martie 1738, a fost Ivan, fiul lui Ivan si Dobra Rusinov. "Prezenta catolicismului in Bulgaria incepe in anul 1330, cand in partea de nord-vest a tarii sunt colonizati sasii din Transilvania pentru a exploata zacaminte minerale de cupru, aur, argint sau fier in zona", explica prof. Constantin Kalcsov. Asa s-au format mai multe localitati catolice, intre care si Ciprovec.

Un fenomen cultural

Astazi, comunitatea bulgarilor pavlicheni din Dudestii Vechi numara 3.200 de suflete. Desi exista multe familii mixte, toti vorbesc graiul bulgaresc. Un fenomen interesant este faptul ca acestia si-au pastrat nealterata identitatea, adica limba si cultura. Spunem "fenomen", intrucat este singurul loc din Europa unde o comunitate mica, precum o insula intr-un ocean, sa reuseasca sa aiba graiul propriu, fara sa fie asimilate de majoritate, asa cum s-a intamplat, de pilda, acum 150 de ani cu svabii stabiliti langa Satu Mare, care au fost asimilati de maghiari. "La bulgarii pavlicheni s-a intamplat exact invers. Ei si-au pastrat limba si au imbogatit-o", mai explica prof. Kalcsov. Nu e de mirare ca tot aici fiinteaza si cea mai veche scoala de dincolo de granita bulgara, ne mai spune primarul localitatii, Gheorghe Nacov.

Biserica-monument istoric

Cel mai important factor care a contribuit la pastrarea limbii materne a fost Biserica. Lacasul de cult care dainuie si astazi, de o frumusete uluitoare, a fost ridicat, in 1803, cu efortul exclusiv al comunitatii din Dudesti. Altarul principal a fost realizat de mesteri din Budapesta, iar altarele laterale si statuile au fost facute la comanda in Tirol. Pe data de 11 noiembrie 1804 a fost sfintita de catre episcopul Ladislaus Koszegi, sarbatoare la care au luat parte 16 preoti. Istoricul Szentklaray, care a scris istoria tuturor parohiilor din Dieceza de Timisoara, afirma: "Biserica din Dudestii Vechi este atat de frumoasa incat este greu sa-i gasesti pereche". Datorita acestei frumuseti este considerata un adevarat monument istoric.

Cultura si traditie

De la asezarea lor in Banat si pana in prezent, bulgarii pavlicheni au pastrat cu sfintenie patru lucruri: limba, credinta, obiceiurile si, mai cu seama, portul popular specific. Pe acesta nu numai ca l-au pastrat, dar l-au si imbogatit cu motive florale, zoomorfe, geometrice, care la ora actuala fac din costumul bulgaresc din Banat un unicat in lume. Dovada ca si astazi vin, din diverse colturi ale lumii, reprezentanti ai muzeelor pentru a achizitiona astfel de piese cu totul deosebite. Asa au ajuns costumele bulgaresti sa fie expuse in muzee din Budapesta, Sofia, Statele Unite ale Americii, Anglia, Franta, Germania, Austria sau chiar Australia si Japonia. In localitatile Dudestii Vechi si Brestea, locuite de etnici bulgari, mai traiesc cateva femei care confectioneaza aceste costume, realizate integral prin lucru manual, inclusiv vopsitul tesaturilor. Se spune ca, pentru realizarea doar a camasii populare cu diferite motive, bunica, mama si fiica trebuie sa coasa timp de doua ierni. Carligatca (opregul din fata) se tese la razboi. Opregul din spate (valnicul) reprezinta o adevarata opera de arta. Realizat dintr-o tesatura din fir subtire de lana, o panza lunga de 20 de metri se pliaza pana ajunge la un metru, iar diversele motive (florale, zoomorfe, geometrice), apar doar cand panza este pliata. S-a incercat chiar programarea pe calculator pentru realizarea unei productii de serie, dar pana acum nu s-a reusit decat realizarea manuala.

Muzeu unicat

Minoritatea bulgara din Romania nu a avut pana acum un muzeu al sau, care sa-i reflecte si conserve traditiile, chiar daca la marile sarbatori se mai amenaja cate un colt muzeistic, de obicei in caminele culturale. Cu prilejul bicentenarului bisericii, Uniunea Bulgara din Banat – Romania a luat decizia de a amenaja in localitate, sub indrumarea specialistilor Muzeului Banatului, si un muzeu al minoritatii bulgare, care sa intre in circuitul national, mai ales ca in acest colt de tara se preconizeaza dezvoltarea turismului care sa includa si un circuit muzeistic local. "Imobilul care gazduiste muzeul a fost sediul fostului CAP si este aproape finisat", mai explica edilul localitatii. Muzeul a fost construit din fondurile destinate minoritatilor si include spatii pentru expunerea vestigiilor arheologice descoperite pe teritoriul localitatii, datand din neolitic, trecutul istoric al localitatii si al minoritatii bulgare, o camera traditionala, costume populare din zona, carti, ziare, reviste din secolul al XIX-lea, scrise de autori bulgari, carti bisericesti, calendare catolice, fotografii si exponate care sa reflecte viata economica si sociala a localnicilor, diverse unelte populare, publicatii, carti, manuale tiparite dupa Revolutie. Ca o curiozitate, trebuie spus faptul ca cel mai mare tezaur din aceasta parte a tarii, cunoscut ca tezaurul de la Sannicolau Mare, a fost descoperit la hotarul dintre Dudestii Vechi si Sannicolau Mare. Atribuit de unii istorici lui Attila, de altii minoritatii bulgare, iar de altii fiind considerat ca un amalgam, tezaurul se afla acum la Muzeul din Viena, insa minoritatea bulgara a initiat demersurile pentru obtinerea unei copii. Nu in ultimul rand, Muzeul minoritatii bulgare va cuprinde o galerie cu personalitatile desprinse din randul etniei, dintre care amintim pe acad. Eusebiu Fermengin, originar din Vinga, dr. Carol Telbisz, cel mai longeviv primar al Timisoarei, Topciov Matei, Ioan si Ladislau (bunic, tata si fiu, care au fost dascali in Dudestii Vechi timp de 100 de ani), Iacob Roncov, compozitor, initiator si dirijor al corului barbatesc din localitate, dar si al altor coruri, Toma Dragan, autorul primului abecedar bulgaresc si multi altii.

Simbol
Blazonul localitatii

La baza blazonului se afla imaginea unui stup deasupra caruia roiesc sapte albine, stupul simbolizand casa, caminul, comunitatea, armonia si buna organizare a locuitorilor acestei asezari, albinele semnificand munca, truda istovitoare, dar si rasplata acesteia. Culoarea verde a reprezentat intotdeauna, in toate culturile, vitalitatea, armonia cu natura, puterea de regenerare. In partea dreapta, blazonul reproduce un miel purtator al steguletului cu insemn crestinesc, ambele simbolizand inocenta, castitatea, puritatea, jertfite pe altarul unui crez divin.

"De la scoala mai puteam uneori sa chiulesc, dar in nici un caz de la slujba de duminica."
—Gheorghe Nacov, primar

========================================

Interesni sa i komentárete, kaćétu naprimer:

Bula: Bulgarii ii au pe pavlicheni si noi ii avem pe patapievicleni.

ileana ionita: Daca nu le-ar fi demolat casele prin anii 1980-84 si nu i-ar fi alungat prin tot Bucurestiul, ati fi putut face un documentar similar despre bulgarii catolici din Bucuresti, grupati in zona Dristor (strazile Dristor, Tomis) care isi aveau si, din fericire mai au, propria biserica catolica, cimitirul si cam atat.
Din pacate doar vechea generatie mai pastreaza limba, invatata si acasa, dar si la scoala bulgara ce fiinta in zona amintita.
Pacat ca s-a distrus aceasta oaza aparte de traditii.

Alex: Pavliceni. Numele Nakov provine de la Nacu, si nu este bulgar ci romanesc. Sunt roman din Banatul sarbesc si cunosc un vlah din Macedonia care are acelasi nume ca primarul acestui sat, si ala ma povestit cum romanii nostrii din Macedonia dar si cei din Serbia erau fortati sa-si schimbe numele. Pavlicenii acestia sunt romani, sunt convins.

todor jivcov: ghiveci bulgaresc. Pe langa faptul ca domnul citat isi spune o opinie, formularea sau mai bine spus punerea in propozitie a spuselor domniei sale este de neinteles: *Prezenta catolicismului in Bulgaria incepe in anul 1330, cand in partea de nord-vest a tarii sunt colonizati sasii din Transilvania pentru a exploata zacaminte minerale de cupru, aur, argint sau fier in zona*. Halal condei jurnalicesc...

Led: Istorie? O povestioara romantioasa fara legatura cu istoria. Le dorim bulgarilor, viata lunga si tihnita.

ISTORIC: Bulgaria, nu a fost condusa de comunisti imbecili. Din anii 60-70 in Bulgaria, era permisa si propietatea privata de productie iar detinerea de valuta era tolerata si nu pedepsita cu ani de inchisoare ca in RPR-RSR. Dupa datele publicate in Anuarele Statistice ale RPR-RSR si in alte lucrari de specialitate, din anii 60, RPBulgaria ne depasise la principalii indicatori economici-financiari-sociali .In anul 1989 bulgarii au rezolvat debarcarea lui Jivcov printr-o revolutie de palat pusa la cale si executata in noiembrie de catre armata bulgara.Fara morti si raniti. Retineti cu o luna inaintea noastra, care ne-am considerat si ne consideram mai destepti decat ei.Si la vot au avut mai multa minte in anii 90, cand au votat si pentru opozitia anticomunista si nu scandau: Noi muncim, nu gandim! Sau Iliescu, nu ne trebuie aur si valuta vrem pe Roman sa ne f..a! Sau taranistii nu au mancat salam de soia etc!

mih: Se pare ca bulgarii nostri - care sunt toti catolici - sunt mai destepti decat ai lor. Dar se pare ca sunt mai destepti si decat noi...

Ioan Marinoiu USA: Bugarii pavlicheni-o insula de catolici slavi. Polonia,cheia, slovacia, croatia,slovenia -insule de de catolici, incredibil Gogu insuleeeee.joi,15,Noembrie 2007. Da gogu este de mirat in acelasi timp dureros pentru noi romanii Slavii sunt popoare migratoare au trecut la catolicism ceia ce inseamna civilizatie buna stare. Noi romani sedentari, catolici 1000 de ani in vadicul an 1054 am trecut de la civilizatia catolica la incultura balcanica orto-doxa la 1698 romanii ardeleni s-au intors la civilizatia lor stramosacsa, ortodocsii din munte-nia si din moldova dupa ce ia- ivatat carte, ia civilizat i-a scos din muzeria, 1n 1948 i-a sesfiintat ca sa intoarca romanii la la incultura balcanica ortodoxa ca sa slujasca Moscova, bravo noua gogu suntem de plans.

nw: Vinga. Este vreo legatura intre bulgarii din dudesti si cei din vinga? bulgarii din vinga sint si ei tot catolici.

Sieverking: Bucuresti. Ce e insa cu cei din popesti- leordeni? Sunt rude cu cei din Dudesti? Si ei sunt de religie catolica.

Mihail: bulgari catolici. Satele din jurul Bucurestiului sunt pline de bulgari catolici. Trebuie stiut ca bulgarii au tinut intai de Roma, abia mai tarziu de Constantinopol (treaba veche, sec. 8-9). Este interesant faptul ca Bulgaria este o tara majoritar ortodoxa, iar diaspora sa din Romania este majoritar catolica...

buratino: care triunghi, mai Laura? esplica-mi shi mie cum formeaza granitele celor 3 state mentionate acel faimos triunghi de care vorbesti. tu stii ce e ala un triunghi?

187

Nuvina u Stár Bišnov

Sas dupuštenjétu na birova na Stár Bišnov Gjusi Nákov i na glávnija redáktor, prof. Ioan Sârbu, ugvádem tuka parvija broj na novata nuvina na Bišnova: "Foaia de Dudeşti" ali "Bišnovskata nuvina":

http://www.nasaglas.link.ro/2007/Foaia200701.pdf

Ni bij štel da kritikuvam, zaštotu znája, či da namervaš mana ij mlogu lésnu, a da práviš neštu ij dosta trudnu. Ama ni moža da ni si ubáda i ás miseljta u svazka s tuj neštu.
1. Mi harésva idejata i sam saglásin, či seku sélče, várušče ali gradče ima nužda ud takazi fel publikácija, kadetu da badat zabelezani glávnite dugadjáji na obštnustta. Sam videl takozi neštu katu sam bil gustenin u Suedia, vaz sistra mi. Tá žuvej u idno gradče vájda po-manenu ud Smikluš, no tija imat mestna nuvina (misla či pá mesečna), kadetu sa zapisani neštá kaćétu: koj se ij rudil, koj sas kogu sa se užénali, kuja sa pukojnite – tuj satu ij sas svetičita – drugjije glávni dugadjáji ud različnite sferi na žuvota: kultura, sport, ekonomika i t.d. Taj či dumam: idejata ij hubava i žéla na tazi nuvina kolkutu se moži po-dalag žuvot!
2. Kako ni mi harésva:
- Na méne ličnu ni mi harésva nikak zaglávjétu na publikácijata. Se vidi či ne se trasilu zadosta, tuj ime ni mi ubážde ništu i – za me uprustiti –, ama kača gá ij ugudinu na baziknéš!
- Ni se spumenuva ništu za balgarete-palćene, kujatu sa usnuváli tuj sélu!
- Ni mi harésva niti tuj, či se piši po-više na rumansći ud kolkutu na palćensći! Nali u komunizma smi se reváli, či ni mu ustávet da si pišimi na náša jazić, a sigá, kugátu smi slobudni da ji pávimi, zašto da se bazikami? Spured méne, nuvinata ij trebalu da badi napávina báš naopaku: sédem starni napisani na palćensći jazić i idna starna sas "Na kasu /Sinteza" na rumansći!
- Ni mi harésva nikak "šalnata" ud na 8-ta starna, mi izgladva dosta "mrasna", osubitu či ij hurtata za parvija broj na idna publikácija, kujatu išti da badi seriozna. Sam saglásin i ij hubeve da néma cenzura, no avtocenzurata bi trebalu da rábuti!
Ni znája koj ij pisal palćenskata starna, misla či Uzun Toni Pelva, i išta sasém brátsći da gu zamola, da ima briga i da piši kolkutu ij vazmožnu po-právilnu:
- Stár Bišnov gu pišimi biz linjče megju dvete hurti;
- gulema briga na krájnotu "i" (sabuždenji, purudénji, izjavevanji, predláganji);
- u náša jazić imami "i" i imami "é" (kaćé, néka, sigá, sigášnija)
- imami sluvotu "gji" (mlogjije, drugjije i t.d.);
- gulema briga sas "s" i "z" (pišimi: "prikazći", "haznuviti" i t.d.);
- smi se naučili na palćensći da pišimi "Rumanija" i "Europa".
Se nadevam, či ni šté mi se razsardi nikuj za teze mojte manenite zabelezvanjéta i dabe čekam da prečeta (ne da kritikuvam!) drugjija broj. Na dubar pać!

186

Paruv sneć u Stár Bišnov

Dnés Bišnova naistena ij izgladval stár, cača stár čeleć s bela ćika....
... ama i pudnuivén: smi bli na udkrivanjétu na novata sportna sála.Na udkrivanjétu ij bil rumansćija minister na transporta, Ludovic Orban, kojtu zágjnu s birova Gjusi Nákov sa udrezali pantlika.Guspudin Jáni Vasilčin ij blagusvil sálata.Ministera Orban sas tarta.========================================
Aku ni sti si hodili du Bisnov udkole, réku da vu ubáda, či naoklu čarkvata sa se pustláli hubanći kámaci i se ij naprávilu idno mestu za parkirvanji na automobilete.

185

Da ni me bediti, či sam počnal da ugvem tuke tekstve na rumansći jazić, no ni moža da ni zabeleža još idna státija svazana s námu, kujatu sam ja nameril slučájnu u Internet. Ij hurtata za státijata napisan ud reportera Tar Zerind (?) u nuvinata "Interesul public":

Nása Glás - un trecut de trei secole

Minoritatea bulgară din România se compune din două comunităţi principale, distincte din punct de vedere cultural-istoric şi organizatoric. Este vorba de comunitatea bulgarilor bănăţeni, de confesiune romano-catolică, şi cea a bulgarilor din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, de confesiune ortodoxă. Cele două grupuri ale minorităţii bulgare au în comun originea etnică, graiul, unele asemănări în cultura tradiţională şi, în special, caracterul lor agrar. Ele se deosebesc însă prin religie, particularităţi culturale şi dialecte specifice şi gradul de menţinere a caracterului lor etnic. O comunitate mai mică de bulgari trăiesc în nord-vestul ţării, în oraşul Sighetu Marmaţiei. După răsturnarea dictaturii ceauşiste, minoritatea bulgară din România beneficiază, alături de celelalte minorităţi, de un cadru coerent pentru desfăşurarea activităţilor în vederea păstrării identităţii lor naţionale. În acest context s-au format două organizaţii, pe criteriu confesional şi geografic. În Banat a apărut Uniunea Bulgară din Banat - România (UBB-R), cu centrul administrativ în Timişoara, iar în Capitală a fost întemeiată, iniţial, Asociaţia Culturală Bulgară, transformată ulterior în Comunitatea „Brastvo“ a bulgarilor din România. Minoritatea bulgară are asigurat un loc în Camera Deputaţilor încă din 1990. Minoritatea bulgară a fost reprezentată alternativ de ambele comunităţi amintite mai sus. În perioada 1990-1996, reprezentantul comunităţii în Camera inferioară a Parlamentului României a fost preşedintele UBB-R, Carol Ivanciov. La alegerile din 1996, locul minorităţii bulgare în legislativ a fost câştigat de reprezentantul Comunităţii „Brastvo“, Florin Simion. În 2000, a câştigat din nou reprezentantul UBBR, Petru Mirciov, pentru ca patru ani mai târziu, mandatul să-i revină lui Nicolae Mircovici.

Prietenii lui Constantin Brâncoveanu

Bulgarii s-au aşezat în diferite regiuni de la nordul Dunării: Banat, Oltenia, Muntenia, Transilvania începând cu sfârşitul secolul al XVII-lea şi începutul secolul al VIII-lea ca urmare a unor procese istorice complexe petrecute în societatea bulgară din acel timp. Lupta pentru eliberare de sub dominaţia otomană stimulată de domnitorii români şi de succesele militare austriece în războaiele cu turcii, trezirea conştiinţei naţionale şi căutarea unui nou spaţiu cu posibilităţi de afirmare în multiple domenii ale existenţei au fost principalele cauze care au dus la aşezarea unor comunităţi bulgare la nordul Dunării. În cei aproape 300 de ani de convieţuire paşnică în noua lor patrie, minoritatea bulgară şi-a păstrat apartenenţa la etnie, şi-a cultivat limba, religia, portul popular şi tradiţiile. Prin munca şi colaborarea fructuoasă cu celelalte populaţii în rândul cărora s-au aşezat, minoritatea bulgară şi-a adus o contribuţie importantă la dezvoltarea economică, socială şi culturală din regiunile respective. Din rândul ei s-au ridicat numeroase personalităţi care şi-au pus amprenta spiritualităţii luminate asupra dezvoltării societăţii. Aceste personalităţi s-au afirmat pe plan politic, administrativ şi cultural generând prin spiritul lor creativ schimbări benefice pentru un spaţiu ce depăşea interesele stricte ale comunităţii din care proveneau. Strămoşii actualilor bulgari din Banat sunt bulgarii creştinaţi de episcopul Pavel în secolul al IX-lea, ei rămânând fideli confesiunii romano-catolice. Bulgarii bănăţeni din cetatea Ciproveţ organizează în 1683 o revoltă împotriva turcilor cotropitori. Răscoala a fost înăbuşită, zeci de bulgari fiind ucişi. Supravieţuitorii măcelului, consideraţi spioni ai Imperiului Austriac, s-au refugiat în Ţara Românească unde sunt primiţi şi ocrotiţi de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Rebelii bulgari s-au stabilit în Câmpulung, Târgovişte, Craiova, Râmnic şi Brădiceni. După invazia tătarilor din 1690, ei se refugiază în Banat. În 1738 este întemeiată prima localitate a bulgarilor bănăţeni, Beşenova Veche (astăzi Dudeştii Vechi). La scurt timp, în 1741, un alt grup de bulgari catolici se stabileşte în Banat, intemeind a doua localitate, Vinga. Alte localităţi bulgăreşti care se află astăzi în Banatul Românesc şi Sârbesc sunt Breştea, Denta, Modoş, Ivanovo, Belo Blato, Colonia Bulgară şi altele.

Muzeul bulgarilor în Dudeştii Vechi

Imediat după evenimentele din Decembrie ‘89 comunitatea bulgară s-a reorganizat. Au fost înfiinţate ziare în limba bulgară, ansambluri folclorice şi nu în ultimul rând Uniunea Bulgară din Banat - România (UBB-R). Organizaţia minorităţii bulgare este membră fondatoare a Consiliului Minorităţilor Naţionale şi are reprezentant în Parlamentul României. UBB-R editeză ziarul bilunar „Náša Glás“ şi revista „Literaturna Miseli“. Mai apare şi revista „Buletin informativ UBB-R“, scrisă în limba română, prin care comunitatea bulgară face eforturi ca etnia să fie cât mai bine cunoscută de populaţia majoritară şi de celelalte minorităţi. Bulgarii din Banat sunt renumiţi pentru portul popular spectaculos şi unic în felul lui. Acest atu este valorificat de ansamblurile bulgarilor precum „Slavjak“, „Palućenka“, „Balgarče“, „Bišnuvenka“ sau „Brešćánsći glás“. De asemenea comunitatea a înfiinţat la Dudeştii Vechi şi un muzeu al minorităţii bulgare din România. Muzeul a fost amenajat cu ocazia bicentenarului bisericii din Dudeştii Vechi de către UBB-R. Iniţiativa a fost susţinută şi de specialiştii Muzeului Banatului. Muzeul cuprinde spaţii pentru expunerea vestigiilor arheologice descoperite pe teritoriul localităţii, datând din neolitic, trecutul istoric al localităţii şi al minorităţii bulgare, o cameră tradiţională, costume populare din toate localităţile cu etnici bulgari, cărţi, ziare, reviste din secolul al XIX-lea, scrise de autori bulgari, cărţi bisericeşti, calendare catolice, fotografii şi exponate care să reflecte viaţa economică şi socială a localnicilor, diverse unelte populare, publicaţii, cărţi, manuale tipărite după Revoluţie. Muzeul bulgarilor din Banat cuprinde şi o galerie cu personalităţile desprinse din rândul etniei.

Două secole din Beşenova Veche

Bulgarii sunt consideraţi oameni harnici, buni grădinari, toleranţi, primitori. Dar, nicio caracterizare nu este completă dacă nu se face referire şi la credinţa lor. Au plecat din Bulgaria când acolo romano-catolicii erau asupriţi şi au luat cu ei o icoană a Maicii Domnului, despre care se spune că era făcătoare de minuni. Odată stabiliţi în Dudeştii Vechi bulgarii au construit o biserică. Primul lăcaş de cult era din nuiele şi lipit cu pământ. În 1767 se construieşte o altă biserică de către parohul bulgar Nikola Kukurov. În jurul anului 1800 biserica lui Kukurov stă să se prăbuşească, iar comunitatea decide construirea unei biserici noi. Ei primesc de la stat două mii de forinţi pentru construirea noii biserici, dar suma era aşa de mică încât a fost refuzată, iar construcţia a început cu forţe proprii, în anul 1801. Realizarea noii construcţii a durat trei ani şi în 1804, la sfinţirea bisericii a fost organizată o petrecere populară care a costat 6.000 de coroane de aur. În memoria comunităţii, petrecerea a rămas cunoscută până în ziua de azi drept „Sărbătoarea de două săptămâni“. Dudeştii Vechi este atestat pentru prima dată în 1213 sub vechea denumire, Beşenova Veche. Despre originea denumirii localităţii, Beşenova Veche, există mai multe ipoteze, cea mai acceptată fiind aceea că provine de la neamul beşilor, o populaţie de origine tracică ce a locuit pe teritoriul Bulgariei de astăzi şi care, în diverse etape istorice, s-a strămutat în Banat. În prima atestare documentară, denumirea este „Terra castri Beseneu“. Alte documente, de a lungul vremii o consemnează sub diverse denumiri precum „Bessenti“, „Bissenorum“, „Bessenow“, „Nagh Bessenew“, „Besseny“, „Besova, „Alt Beschenowa“, „Stara Bessenova“. Denumirea de Dudeştii Vechi datează din 1964. Localitatea este considerată cea mai veche aşezare a bulgarilor din Banat şi este situată în apropierea locului unde se întâlnesc graniţele României, Ungariei şi Serbiei. Dudeştii Vechi este străbătută de râul Aranca, unde înaintea Primului Război Mondial, arheologii sperau să descopere racla vestitului rege hun, Attila. De la aşezarea lor în Banat şi până astăzi, bulgarii pavlicheni şi-au păstrat cu sfinţenie cele patru elemente caracteristice unei etnii prin care se poate identifica: limba, religia, obiceiurile şi portul popular. Pe acesta din urmă nu numai că l-au păstrat, dar l-au şi îmbogăţit cu motive florale, zoomorfe, geometrice care, la ora actuală, fac din costumul bulgăresc din Banat un unicat în lume. În localităţile Dudeştii Vechi şi Breştea se confecţionează şi în zilele aceste costume, realizate integral prin lucru manual, inclusiv vopsitul ţesăturilor. Se spune că pentru realizarea doar a cămăşii populare cu diferite motive, bunica, mama şi fiica trebuie să coasă timp de două ierni. Cârligatca, opregul din faţă, se ţese la război. Opregul din spate, vâlnicul, reprezintă o adevărată operă de artă. Realizat dintr-o ţesătură din fir subţire de lână, o pânză lungă de 20 de metri se pliază până ajunge la un metru, iar diversele motive, apar doar când pânza este pliată.

„Lăsaţi cuvintele să vină la noi“

Dialectul vorbit de bulgarii din Banat poate fi clasificat ca aparţinând grupului bulgar oriental. O caracteristică tipică a acestuia este vocala „bl“, care poate fi folosită etimologic sau poate substitui vocala „i“. Alte caracteristici fonologice sunt: „Í“ („e“ larg) de la yat din vechea slavonă bisericească şi transformarea lui „o“ în „u“ dar mai des a lui „e“ în „i“: selu în loc de selo (sat). Un alt semn al originii bulgare orientale este pronunţarea moale a consoanelor finale, tipică pentru alte limbi slave, dar care se găsesc doar în bulgara dialectală. Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană (drot - n.r. sârmă din germana „Draht“ - fir, gang - n.r. coridor din Gang) şi din ungară datorită contactului strâns cu celelalte populaţii ale Banatului multietnic. Circa 20% din vocabularul bulgar bănăţean este de împrumut. Marea majoritate a bulgarilor sunt bilingvi, a doua limbă fiind predominant limba română. Limba bulgară bănăţeană foloseşte o scriere proprie, bazată pe versiunea croată a scrierii latine şi păstrează multe caracteristici arhaice în limba vorbită în Bulgaria. Limba a fost codificată încă din 1866 şi este folosită în literatură şi în presă, ceea ce o deosebeşte de dialectele simple. În timpul regimului comunist, şi minorităţii bulgare, ca şi altora, i-au fost închise instituţiile de învăţământ. După 1989, accesul la învăţământul în limba maternă a fost impulsionat. Limba bulgară se studiază facultativ în satele bulgarilor bănăţeni şi în câteva şcoli din Bucureşti şi din judeţul Giurgiu. În anul şcolar 1992/ 1993 numărul elevilor care studiau limba bulgară ca limbă maternă era de 461, cifra fiind asemănătoare şi în prezent. În 1999, la Bucureşti a fost redeschisă, în paralel cu Liceul român din Sofia, vechea şcoală bulgară cu trei clase şi un număr de 84 de elevi. Redeschiderea acestei instituţii de învăţământ reprezintă o problemă parţial rezolvată. Comunitatea bulgarilor, „Brastvo“, solicita ca şcoala să fie amplasată pe locul vechii clădiri, situată pe Calea Moşilor şi demolată de regimul comunist în anii ‘80. În România mai există patru unităţi şcolare în care se predă limba bulgară. Aceste şcoli se află în judeţele Timiş şi Arad respectiv în Bucureşti. Universitatea din Bucureşti are o secţie cu specializare în limba şi literatura bulgară.

Baba Dochia în varinată bulgărească

Sărbătoarea cea mai spectaculoasă din calendarul popular bulgăresc este Baba Marta, care, ca şi Baba Dochia, personifică primăvara. La sfârşitul lunii februarie, bulgarii din Banat fac curăţenie generală în case, deoarece Baba Marta nu vizitează decât casele curate. Bătrânii nu au voie să iasă prea devreme din case, pentru că Baba Marta doreşte să vadă doar fete tinere şi femei. În ultima zi a lunii februarie, copiii din sate aprind un foc imens şi strigă în cor: "Baba Marta, eu te încălzesc pe tine azi, iar tu să mă încălzeşti pe mine mâine!" După ce focul s-a potolit tinerii sar peste jar. Dochia în variant bulgărească este o bătrână neputincioasă, având mereu la ea un băţ în care se sprijină. Bulgarii cred că temperamentul bătrânei este foarte instabil. Dacă Baba Marta zâmbeşte, soarele străluceşte pe cer, iar atunci când este supărată pe cineva, va fi vreme urată.

Poetul revoluţiei bulgare a trăit în Bucureşti

Legendarul poet bulgar Hristo Botev a scris una dintre cele mai frumoase poeme ale sale despre Hagi Dimitar - aceasta este şi titlul operei - haiduc cu acest nume, care, la 1868, împreună cu Ştefan Caradgea, a condus luptele împotriva turcilor. Botev, pe numele său real Hristo Botyov Petkov, s-a născut în 1848 la Kalofer, în Bulgaria. Botev, în timpul studenţiei sale din Odessa, a stabilit puternice legături cu mişcarea revoluţionară din Rusia şi Polonia. După ce revine în oraşul natal, cu ocazia unei serbări publice, Botev ţine un discurs în care critică aspru autorităţile turceşti. În urma acestei intervenţii Botev este obligat să-şi părăsească ţara natală. El alege România ca ţară adoptivă. O perioadă lungă, din lipsă de resurse financiare şi a legăturillor sale cu alţi revoluţionari poetul trăieşte într-o moară părăsită de la marginea Bucureştiului. A murit în vara lui 1876. A fost împuşcat în timpul revoluţiei bulgare. Astăzi numele lui îl poartă o stradă din centrul Capitalei, iar poeziile sale au fost traduse în limba română şi editate de mai multe ori.

Statistică

Potrivit rezultatelor recensământului din 2002, numărul persoanelor care s-au declarat de etnie bulgară este de 8.025. Dintre aceştia, cei mai mulţi trăiesc în vestul României, în regiunea etno-culturală Banat. Cei mai mulţi bulgari, cam două treimi, trăiesc în judeţul Timiş, o mică parte, aproximativ 10 procente sunt risipiţi prin localităţile din judeţul Arad. Restul sunt localizaţi în sudul ţării, mai ales în judeţele Dâmboviţa, Constanţa şi Tulcea respectiv în Bucureşti.

http://www.interesulpublic.ro/

184

Prez menatata nedele smi bli du Várna, Balgárija, s prelegata na "Dene na narodnite buditele" – 1 november. Sam se nadeval, či s tazi prelega za uspejmi da utidimi i du groba na náša narodin buditel, prof. Karol Telbis, ama za žálust ni smi uspeli, makár či smi se pákvali za tuj neštu. Slučilu se ij taj, či vremeto ij blo tvarde kasu, a pu kaćétu sam razbrál, Prof. Karol Telbis ij zakupán na kulu 10 km ud Várna. Pu pate kantu Balgárija mu se ij grabnal guma na idno kulelo na autobusa, pa u vremeto kujétu bijmi ji izhaznuvali za da utidimi du tám, šoferete sa trasili iz Várna gum za rezerva... Se nadevam, či sledvaštija pać za badimi po-sréćni...

========================================

"Dene na narodnite buditele" ij počnal sas idna kasa Sv. Misa u Katedrálata ud Várna.

Kmeta na Várna hurtuva u čarkvata s nášte dicá.

Interesnu: vájda zarad tuj, či prez letutu ima mlogjije turiste ud Rumanija, u Katedrálata za namerimi upatvanjéta na rumansći jazić.

Sledva idna parádija iz váruša, s fanfára (naduváčka muzika), du párka "Morskata gradina".

Náj-hubanćite ud sata parádija sa bli nášte...

Pu idno vreme, mu se ij pridružilu i idno kučenče...

Kmeta na Várna ij ubádil nekolku hurtiMenut malčánji...

Pučitvanji za narodnite buditele...

Sa se pulogali vincá i cvecá...

Monumenta na Paisi Hilendárski

Kulturnija prográm u zálata na kongresnija centar ud Várna ij bil utorin ud purčutata nárudna pevica Válja Balkánska, kujatu ij sedela báš pukraj nášte ansámbale...

Ansámbala "Balgarče" ud Vinga ij izigrál "Surokata"
Dicáta ud Bréšća i deta sa pukázala suita ud banátsći i balgarsći tánci.

Na krája ansámbala "Balgarče" ij pukázal, či i nija znájmi hubanći i hubeve, da igrájmi balgarsći. Prográma ij bil zavaršin ud estrádnata pevica Kička Bodurova.Sétnite rakupleskanjéta...========================================

Sas námu sa bli:
"Šéva"

Nášta "mamáčća" iz Várna, Svetlána

Nášta redáktorća ud Televizijata Arád, Marijka Hajlemás

Reporterćata Tuši Pektov-Šehabi

========================================

Kolku ij manen sveta...

Gá se šálimi nija, megju námu, pa si ričémi, či néma mestu na sveta, kadetu da ni sretiš neku palćenin. Taj se ij slučilu i sigá, u Várna: na idnaž smi se spumenali, či idin várnenec mu ij zahurtuval na náša jazić. Ij hurtata za gusp. Stujánku Guranov, kojtu ij zavaršil Universiteta ud Várna, speciálnustta ekonomika. Tuši Petkov ij sedela s négu po-više na hurta i etu kako ji ij prekázal: Toj sigá ima 72 gudini i ij rudén u Stár Bišnov, u Šištréga. Prez 1943 g., katu ij imál 8 gudini, négvata familija, zágjnu s još 50 familiji ud Bišnov sa se bli presélili u Bardársći Gerán. A sigá, Bardársći Gerán máj či ij upustel. "Sam bil u Bišnov na 200 gudišnija Jubilej na čarkvata" – prekázva toj. "Katu sam flezal u Stár Bišnov, sam si rékal: «toj ni jé stár, negu nov»! Katu sam menal prez lélćinata kašta, sarcito ne mogalu da ij stampara, zaštotu stárite sate sa pučinali. Spomenete za tám, kadetu si rudén i kadetu si si prekárel parvite gudini ud žuvota, ni moži da gji iztrij ništu. Tija ustánvat u sarcito. A tuj neštu moži da ji useti sámu ondzi, kojtu dalgji gudini ij prekárel udvan Bišnova".