Wednesday, May 27, 2009

416

Emisijata TV ARÁD ud 27 máj 2009 p1

Emisijata TV ARÁD ud 27 máj 2009 p2

Emisijata TV ARÁD ud 27 máj 2009 p3

Friday, May 22, 2009

415

Emisija TV ARAD 13 maj 2009a

Emisija TV ARAD 13 maj 2009b

Emisija TV ARAD 13 maj 2009c

Tuesday, May 12, 2009

414

Srešta u Nemsku
„Brájćete“ ud Germánija mu naznajevat, či na 13 juni 2009 g. za se darzi idna srešta na palćenete zágjnu s balgarete ud Nemsku. Sreštata za se darži u palćensćija restauránt ud Pürten (Waldkraiburg) http://www.gasthaus-puerten.de.
Sa čekani sas rádust i palćenete ud Rumanija, kaćétu i ud na sate drugjiete mestá ud pu sveta.
Sreštata za počni u 20.00 sahate i za se káre du sutirnata. Kojtu ima ole da zami delu néka se javi na slédnite adresi:
Augustinov Georg, tel. oo49/8631/15671
E-mail: starbishnow@aol.com;
Boboiciov Sebi, tel. 0821/2191530
E-mail: sebi_boboiciov@yahoo.de;
Streckfusz (Tuturilov) Doru (Šéva na restauránta),
tel. 08638/7024

Saturday, May 09, 2009

413

Na balgarsćija sájt na spisánjétu National Geographic sam nameril idno mlogu interesnu svetiče, ugudinu ud Milena Stambolijska. Etu kako piši za tuj svetiče:
Сватбата на завърналите се банатски Българи: дядо Боно и баба Марийка, Дядо Гъргол ( моят пра - дядо) е девер. Село Гостиля (Плевенско), около 1900 година. (Снимката е само сканирана, не е ретуширана, контраста не е променян)

Wednesday, May 06, 2009

412

Emisijata TV ARAD ud 29 april 2009


Sunday, May 03, 2009

411

Idin po-stár posting (ud 23 august 2007) ud sájta Bulgarian folklore
(http://www.bulgarian-folklore.com/readarticle.php?article_id=278)
Песни на Банатските българи
Това са текстове на две песни от банатските българи. Изпратени са ни от Росица Димитрова. Тя ги е слушала и записала от своята баба.

Мамино момиче

Мамино момиче, де си ми ходило?
Мале ма, мале ма,у градинъчито.
Мамино момиче, како си ми правло?
Мале ма, мале ма, цвеке съм брала.
Мамино момиче, защо ти и цвекиту?
Мале ма, мале ма, китка за изплета.
Мамино момиче, защо ти е китката ?
Мале ма, мале ма, за любовника.
Мамино момиче, кой ти й любовника?
Мале ма, мале ма, идин трумбиташ.
Мамино момиче ,огънь да го изгори.
Мале ма, мале ма аз за гу угаса.
* * *
Имало ведндъж едно момиче

Имало иднъш едно мумиче
По хубънку ут гълъбиче цял ден пеи и нарчее,
Кой гот мине у тей надниче,
У тей има идно градинче
Със цвекъ и със кълънфирче,
То цвекьето съди и полива,
Кой гот мене му ремнува.
Пролет, слънцето се ражде,
То у градинчиту отважде,
Стрък по стрък цвекь да набере,
Уд ний китка да наплете.
У градинчиту цял ден пее.
Китка цвекь уд кълънфирче,
С ний зънъкич ино монче.

Saturday, May 02, 2009

410

Dánku Vaszilcsin mi ij izprodil idna státija ud spisánjétu "Lumea satului", u kujatu se hurtuva za Bréšća. Ja ugvádem tuka i mi ij žálj, či u elektronnija formát néma i svetičitu sas balgarkata u nárudna nusija za kujatu se hurtuva u státijata...

Printre bulgari
Fata din fotografie este o bulgăroaică din satul Breştea din judeţul Timiş. Costumul ei popular e greu, frumos, cusut cu dragoste şi migală, vechi dar în curând o să ajungă o piesă de muzeu. Pentru că, după cum îmi spunea tatăl fetei, Sebastian Raciov, agent agricol la Primăria din comuna Denta, astăzi nimeni nu mai poartă astfel de costume decât la ocazii speciale, spectacole artistice şi întâlniri de protocol, pentru fotografie.
Tot de la domnul Raciov, sau Ciany, cum mai este cunoscut în zonă, am mai aflat că în acest sat din judeţul Timiş mai trăiesc 650 de români de etnie bulgară, iar numele localităţii ca şi simbolul acesteia se trage de la ulm, un arbore respectat în sat şi în ziua de astăzi.
Bulgarii au venit aici în jurul anului 1850 să muncească la orezăriile din zonă, primind în proprietate nouă lanţe de pământ în extravilanul localităţii şi un lanţ de pământ (0,58 ha n.r) pentru construcţia caselor. În timp, oamenii şi-au făcut şcoală, biserică, iar după colectivizare, în anii '60, s-a reclădit tot satul. Un preşedinte de CAP, moş Slavin, om înţelept şi cu viziune, s-a ocupat de această problemă. În câteva zile toate casele erau ridicate şi acoperite cu lemn şi ţiglă, fântâni aveau.
Locuitorii din Breştea îşi câştigau traiul din legumicultură şi boiaua de ardei dulce preparată după o reţetă proprie. Astăzi, din păcate, s-a pierdut şi această tradiţie, la fel cum se pierd şi celelalte care au mai rămas.
Nu mai e nici Sărbătoarea bucuriei
„Nu cu mulţi ani în urmă, până la Postul Mare, în casele noastre se ţinea gostâia, o sărbătoare a bucuriei la care participa toată familia ce îşi avea rădăcinile în casa respectivă. Astăzi, din cauza migraţiei spre oraş, acest lucru nu mai este posibil. Aveam vii, livezi de pruni, toate străzile erau albe datorită numărului mare de păsări existente în toate casele, aveam vite şi porci.
Astăzi şi numărul lor este tot mai mic şi mulţi oameni nici nu mai taie porcii de Crăciun, ci preferă să cumpere carne de la magazine. De asemenea, aş mai vrea să amintesc, pentru că zilele trecute am sărbătorit Paştele, despre Konka, adică micul dejun care se ia în această zi sfântă a Învierii.
Este vorba despre o masă compusă din cârnaţi şi şuncă friptă, o mâncare din măruntaie de miel, ouă şi hrean din care mănâncă toţi cei din casă. Dar niciodată nu o să mai fie satul de odinioară. Aşa îl văd eu. Nu mai sunt bătrâni în faţa porţilor, nu mai sunt copii care să se joace, să facă gălăgie, nu mai sunt străzile curăţate de păsările de altădată“, încheie dezamăgit Sebastian Raciov.
Florin PETRINI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009