Saturday, May 02, 2009

410

Dánku Vaszilcsin mi ij izprodil idna státija ud spisánjétu "Lumea satului", u kujatu se hurtuva za Bréšća. Ja ugvádem tuka i mi ij žálj, či u elektronnija formát néma i svetičitu sas balgarkata u nárudna nusija za kujatu se hurtuva u státijata...

Printre bulgari
Fata din fotografie este o bulgăroaică din satul Breştea din judeţul Timiş. Costumul ei popular e greu, frumos, cusut cu dragoste şi migală, vechi dar în curând o să ajungă o piesă de muzeu. Pentru că, după cum îmi spunea tatăl fetei, Sebastian Raciov, agent agricol la Primăria din comuna Denta, astăzi nimeni nu mai poartă astfel de costume decât la ocazii speciale, spectacole artistice şi întâlniri de protocol, pentru fotografie.
Tot de la domnul Raciov, sau Ciany, cum mai este cunoscut în zonă, am mai aflat că în acest sat din judeţul Timiş mai trăiesc 650 de români de etnie bulgară, iar numele localităţii ca şi simbolul acesteia se trage de la ulm, un arbore respectat în sat şi în ziua de astăzi.
Bulgarii au venit aici în jurul anului 1850 să muncească la orezăriile din zonă, primind în proprietate nouă lanţe de pământ în extravilanul localităţii şi un lanţ de pământ (0,58 ha n.r) pentru construcţia caselor. În timp, oamenii şi-au făcut şcoală, biserică, iar după colectivizare, în anii '60, s-a reclădit tot satul. Un preşedinte de CAP, moş Slavin, om înţelept şi cu viziune, s-a ocupat de această problemă. În câteva zile toate casele erau ridicate şi acoperite cu lemn şi ţiglă, fântâni aveau.
Locuitorii din Breştea îşi câştigau traiul din legumicultură şi boiaua de ardei dulce preparată după o reţetă proprie. Astăzi, din păcate, s-a pierdut şi această tradiţie, la fel cum se pierd şi celelalte care au mai rămas.
Nu mai e nici Sărbătoarea bucuriei
„Nu cu mulţi ani în urmă, până la Postul Mare, în casele noastre se ţinea gostâia, o sărbătoare a bucuriei la care participa toată familia ce îşi avea rădăcinile în casa respectivă. Astăzi, din cauza migraţiei spre oraş, acest lucru nu mai este posibil. Aveam vii, livezi de pruni, toate străzile erau albe datorită numărului mare de păsări existente în toate casele, aveam vite şi porci.
Astăzi şi numărul lor este tot mai mic şi mulţi oameni nici nu mai taie porcii de Crăciun, ci preferă să cumpere carne de la magazine. De asemenea, aş mai vrea să amintesc, pentru că zilele trecute am sărbătorit Paştele, despre Konka, adică micul dejun care se ia în această zi sfântă a Învierii.
Este vorba despre o masă compusă din cârnaţi şi şuncă friptă, o mâncare din măruntaie de miel, ouă şi hrean din care mănâncă toţi cei din casă. Dar niciodată nu o să mai fie satul de odinioară. Aşa îl văd eu. Nu mai sunt bătrâni în faţa porţilor, nu mai sunt copii care să se joace, să facă gălăgie, nu mai sunt străzile curăţate de păsările de altădată“, încheie dezamăgit Sebastian Raciov.
Florin PETRINI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home