183

Cei pe care credinţa i-a păstrat şi în identitate
Între bulgarii bănăţeni (3)

În Timişoara, centrul cultural, politic şi de apărare a intereselor pavlikanilor, redactorii "Reportajului Ardelean" s-au întâlnit cu mai mulţi "oameni-instituţie", cei care fac totul pentru interesul comunităţii – de la editatul ziarelor şi până la munca parlamentară.

Redactorii Timişoreni ai revistei "Literaturna miselj", pe prima pagină a numărului 75, jubilear, publică, pe lângă literele alfabetului latin, folosit de pavlikani, şi literele corespunzătoare limbii literare bulgare – chirilicele – şi cele româneşti, anexând şi cuvinte - exemplu pe lângă ele. Am putea întreba: de ce se ocupă o revistă literară cu aşa ceva? Răspunsul e simplu, dar necesită explicaţii: ca prin reîmprospătarea memoriei cititorilor lor să întărească identitatea lor. Pe lângă arătarea trăsăturilor comune a moştenirii lingvistice, să accentueze diferenţele dintre ei şi bulgarii ortodocşi din Ţara Românească. Cum am mai arătat în ciclul nostru, această grupă etnică, aşezată la sfârşitul secolului al XVII-lea în Oltenia, iar la mijlocul secolului al XVIII-lea în Beşenova şi în Vinga, păstrând arhaismele de patru secole ale limbii aduse cu ei, şi-a format neologismele proprii nu sub influenţă slavonă (rusă), ci prin cuvinte împrumutate din germană, maghiară şi – mai ales de la Trianon încoace –, din română. Reformarea limbii, începută de un grup de intelectuali din Vinga la mijlocul secolului al XIX-lea, continuă şi în zilele noastre. Necazul cel mai mare este că predarea şi învăţatrea cititului şi scrisului pentru copiii bulgari se face în limba română; limba maternă se învaţă numai facultativ, la toate nivelurile. Şi din cauza aceasta "nu le strică" cititorilor revistei Literaturna miselj, să folosească ca sprijin rostirea românească a sunetelor, pentru a trezi interesul pentru cititul în limba maternă.
Pavlikanii au nevoie de alfabetul literar bulgar şi din cauza că, deoarece de la schimbarea regimului s-au strâns relaţiile culturale cu patria-mamă, unde literele chirilice sunt uzuale, s-a deschis cale liberă în faţa tinerilor bulgari către universităţi din Bulgaria. Am şi găsit în ultimele numere ale săptămânalului "Naşa Glas", redactat tot în Timişoara, anunţuri ale universităţilor din Ruse şi Sofia în care se oferă locuri pentru studenţi bănăţeni la facultăţile de sociologie, economie, ziaristică, arhitectură. Silabizând texte în limba pavlikană, personal m-am bazat numai pe rămăşiţele cunoştinţelor de limba rusă, şi am observat că, pe lângă cuvintele reformatorilor, pentru o mai bună înţelegere, câteodată figurează şi echivalentul în limba română.

Centrul

Piaţa Losonczi de odinioară (azi piaţa Unirii) s-ar putea numi şi piaţa Minorităţilor – spune gazda noastră Karol-Matei Ivanciov. Acolo e Domul Romano-catolic, dincolo – Catedrala Ortodoxă Sârbă şi reşedinţa episcopului sârb. În apropierea unei clădiri ce aparţine liceului german N. Lenau se află modestul sediu al U.B.B.–R. Este un centru multifuncţional: aici "stau împreună", în câteva încăperi, pe lângă redacţiile celor două publicaţii, biroul deputatului parlamentar, al domnului Niculae Mircovici, clubul şi biblioteca. Şi domnul profesor Ivanciov este un fel de "face-tot", "om-instituţie": vreme de două mandate el a reprezentat minoritatea bulgară în Parlamentul României; el duce grija treburilor U.B.B.- R. -ului, se îngrijeşte şi de editarea de cărţi şi reviste, fiind şi autorul a numeroaselor cărţi. Ultima cu titlul "Istoria şi obiceiurile minorităţii bulgare", un manual pentru elevii de clasa a V-a şi a VI-a. Pe lânga cele două publicaţii amintite anterior îmi dăruieşte şi o pulicaţie în limba română, în care Ana Carolina Ivanciov dă rezumatul istoriei bulgarilor bănăţeni de la stabilirea lor până în zilele noastre şi face cunoscut statutul şi activitatea de 15 ani a U.B.B.-ului

Perioada autoorganizării

Pe catolicii bulgari i-a caracterizat din prima clipă a peregrinării o organizare de grad înalt. Element important al migrării a fost acela, că se aflau printre ei şi capii bisericeşti şi cei laici. Au luat cu ei, deja în Oltenia şi pe urma şi în Banat, prima asociaţie bisericească care, sub denumirea "Organizaţia Corurilor Bisericeşti", a fost reînfiinţată şi în Beşenova şi în Vinga încă în anul "ocupări ţării". După Ana-Carolina Ivanciov, tot în perioada aşezării, lăutarii şi cântăreţii populari şi-au înfiinţat formaţiunile lor. Nu peste mult timp au luat fiinţă şi primele "organizaţii civile": a agricultorilor, a învăţătorilor, a meşteşugarilor, cazinouri, formaţia de pompieri civil, cercuri, cluburi sportive. Şi cei care au roit din Vinga, dar mai ales cei din Beşenova, stabilindu-se în noile locuri, imediat îşi înfiinţau "organizaţii nonprofit". De exemplu, în Colonia Bulgară, înainte de "moartea satului", mecanizatorii agricoli au avut o asociaţie şi până au fost oameni, a funcţionat şi o renumită formaţie de dansuri şi cântece populare, sub conducerea faimosului învăţător Anton Kalapiş.
Vitalitatea bulgarilor pavlikani mai este dovedită şi prin faptul că pe unde au stat – mai mult sau mai puţin din forţe proprii – repede şi-au construit şi biserici. Două lăcaşuri în Craiova, câte unul în Vinţu de Jos şi Deva, oraşe în care nu mai găseşti bulgari. La înfiinţarea bisericilor, respectiv a diferitelor instituţii, a contribuit întreaga comunitate, cei înstăriţi cu donaţii substanţiale. Tot cei înstăriţi – agricultori, cetăţeni, negustori – au înfiinţat şi numeroase fundaţii pentru a susţine biserica, şcoala sau cu scop filantropic sau cultural. Numai în secolul al XVIII-lea, în Banat şi în Ardeal au funcţionat 17 asemenea fundaţii, veghetoare a identităţii bulgarilor. Prima a fost fondat în anul 1712 de Marku Puenin în Vinţu de Jos, pentru a-i ajuta pe elevii săraci ai şcolii bulgare din localitate. Suma cea mai însemnată, 15.000 forinţi, a fost oferită de soţii Bibici Gimnaziului în lb.latină din Sântana. În această instituţie de învăţământ, până la moartea Margaretei Bibici, au putut să înveţe sute de bulgari, iliri şi români. După 3 decenii, în 1780, şcoala – strămoşul Gimnaziului Piarist din Timişoara – s-a mutat în capitala Banatului, unde a funcţionat până în 1950, când s-a desfiinţat învăţământul confesional. Până atunci au mai beneficiat de bursa fundaţiei Bibici încă sute de elevi.

Cel mai distins

După asemenea precedente nu-i de mirare că de-a lungul secolelor au ieşit din rândul bulgarilor numeroşi intelectuali, preoţi, profesori, medici, ingineri, jurişti. Interlocutorii amintesc cu cea mai mare mândrie numele lui Carol Telbisz, personalitate a vieţii publice cu care se mândresc şi maghiarii bănăţeni. Ziarul "Romaniai Magyar Szo" scria în 2004: "În anul 1854, acum 150 de ani, s-a născut cel mai distins primar din istoria Timişorii, Telbisz (1854-1914), cel care a transformat orăşelul din Sudul Ungariei în capitală a Banatului, în oraş modern. În anul 1910, la aniversarea celor 25 ani în care a stat în funcţia de primar, Telbisz a primit o medalie comemorativă cu următorul text: "Acest sfert de secol are răsunet pe secole". Aspectul Timişorii din secolul XXI, determinat prin munca lui Carol Telbisz şi până în zilele noastre, dovedeşte lauda prezisă a înaintaşilor. Cu ocazia aniversării locale, UDMR şi Organizţia locala a Femeilor Maghiare au depus câte o coroană la mormântul lui şi au organizat comemorarea sa în Centrul Comunitar Kos Karoly. Istoricul local Szekernyes Janos a prezentat viaţa lui: între 1885-1914 a fost primar de Timişoara, până la moarte – reamintind şi realizările lui. El a fost cel care a demolat sistemul de fortificaţie care deja îngreuna dezvoltarea oraşului, a realizat, prin bulevarde, legăturile între centru şi celelalte cartiere, prin grija lui s-au construit poduri, instituţii publice, au fost înfiinţate zone industriale, a schimbat tramvaiele trase de cai cu cele electrice, a realizat sistemul de apă şi canalizare inclusiv staţia de epurare. Participanţii au promis, că asemenea constructorului şef Szekely Laszlo şi a ultimului primar maghiar Geml Jozsef, să-l readucă şi pe Telbisz Carol în memoria marelui public, ridicându-i o statuie, şi să denumească şi o stradă cu numele lui!” Telbisz Carol a fost elev piarist, el s-a semnat Telbisz, avea merite deosebite nu numai în modernizarea dar şi în industrializarea oraşului. Deci acest primar din "vremea maghiară" a contribuit foarte mult ca Timişoara să ajungă citatdela regională a ştiinţei,a învăţământului, a economiei, oferind refugiu şi celora care după 50 de ani, în urma colectivizării, şi-au părăsit satele.

Kossuth poetul

Tradiţional, bulgarii au făcut multe sacrificii pentru instruirea tinerilor şi nu degeaba; dintre 1.000 de locuitori bănăţeni, bulgarii au cei mai mulţi licentiaţi. Asta aflu de la deputatul parlamentar Niculae Mircovici, pensionar tânăr, fost ofiţer de stat major, care a preluat reprezentarea bulgarilor în Parlamentul României, cu o pauză de 4 ani, de la domnul profesor Ivanciov. Şi-a început studiile la Beşenova; după numărătoarea lui 13 absolvenţi al Liceului din Beşenova, din totalul de 18 bulgari pavlikani, au devenit profesori universitari în Timişoara. Şi Ivanciov şi Mircovici au triplă calificare, primul a funcţionat ca filolog, ca psiholog şi ca profesor de educaţie fizică, ultimul a primit instruire de ofiţer de infanterie, apoi a terminat Academia Militară, la urmă obţinând şi diploma în drept, momentan predând această disciplină la Universitatea din Timişoara. După spusele lor, de la începutul democraţiei parlmentare – cu o excepţie de 4 ani – tot ei, bulgarii bănăţeni, au dat reprezentant minoritar în Parlamentul României. Mi-am dat seama de cauza acestei "abateri", că în umbră stau neînţelegerile dintre bulgarii bănăţeni şi bulgarii din Regat. Când le pun întrebarea, îmi spun că bulgari bănăţeni sunt de două ori mai mulţi decât din Regat, dar în anul 1996 totuşi candidatul de acolo a ieşit învingător. Domnia lui, omul bulgarilor bucureşteni şi a celor din Regat, prin averea lui imensă a ajuns la influenţă. Şi provenienţa lui bulgărească este dubioasă, şi ca şi majoritatea bulgarilor ortodocş de acolo, nici el nu mai vorbeşte limba comunităţii pe care a reprezentat-o. De altfel în revista literară redactată de bănăţeni mai apar şi articole cu litere kirilice, pentru cititorii de peste Carpaţi. Prietenii noştrii bulgari sunt mândri că lirica în limba pavlikană este în dezvoltare. Răsfoind printre paginile "rodului" de poezii pe un an, am găsit numele a 7 poeţi. La unii dintre ei era anexată şi porecla. Pe lângă numele beşenoveanului Toni Uzun în paranteză e trecut Pelva, pe lângă cea a timişoreanului Toni Paraliov se poate citi Kossuth. Aflu de la însoţitoarea noastră, Tania Velciov, profesoară la Cheglevici, că astfel de porecle sunt foarte răspândite în rândurile lor, fiindcă sunt foarte mulţi cu numele de familie şi prenumele identice şi astfel se pot deosebi. Mi-a părut rău că nu m-am întâlnit cu Toni Paraliov, ar fi fost interesant să aflu de ce a primit porecla Kossuth.

Zilele de lucru ale unui deputat

Şi cu Niculae Mircovici ne întâlnim în sediul UBB. Înainte de a se implica în politică a fost comandantul Garnizoanei Timişorii. Se înţelege de la sine, că colonelul în rezervă este membru în comisia parlamentară de apărare, ordine şi siguranţa naţională. A luat parte şi la lucrările comisiei care a întocmit proiectul de lege privind minorităţile, fiind profesor universitar de drept.
El a prezentat în faţa plenului situaţia după inundaţiile catastrofale din Banat, din aprilie. Nu a ţinut în secret faptul că, pentru îmbunătăţirea situaţiei, s-a folosit de experienţa, cunoştinţele şi legăturile din armată. A încriminat dotarea tehnică necorespunzătoare a celor de la Protecţia Împotriva Calamităţilor. Totodată a subliniat eroismul militarilor, a pompierilor militari şi a celorlalţi oameni în uniformă, dar şi a civililor. Cu obiectivism patriotic local, a cerut guvernului să se elibereze din rezervele statului pentru ajutorarea populaţiei sinistrate, măcar în aceaşi măsură cum a acţionat executivul pentru strângerea acestor fonduri din Timiş.

Asemănări, diferenţe

Dintre fostul şi actualul reprezentant parlamentar, profesorul Ivanciov este un pic mai naţionalist. În faţa reporterului au purtat o discuţie îndelungată: în periodicele lor să apară articole numai în bulgară sau o parte să fie şi în română. Fostul colonel, actualul parlamentar, este pentru a doua variantă, motivând că şi românii trebuie să afle, să înţeleagă necazurile, nevoile, năzuinţele minorităţilor în general şi a bulgarilor în special. Prezentarea activităţii parlamentare proprie şi-o publică exclusiv în română, ca şi profesoara Margareta Ivanciov sfaturile ei medicale. Nu intenţionez să-i jignesc nici pe autori, nici pe cititori, de aceea nu presupun că primii nu-şi stăpânesc în aşa măsură limba maternă ca să-şi întocmească raporturile respectiv textele stiinţifice medicale în bulgară, şi nu mă gândesc, că o parte dintre cititorii revistei "Literaturna miselj" numai în română ar înţelege acestea. Luptă şi ei în cercul lor – şi în afara lui – pentru limbă. Când a apărut legea referitoare la folosirea indicatoarelor în mai multe limbi şi în presă şi în parlament s-a ridicat problema numeroaselor greşeli în denumirea bulgară a localităţilor, care nici până azi nu s-au corectat. Pe cei mai mulţi îi necăjeşte "botezarea" românească a localităţii Stár Bišnov, Öbesenyö. În era ceauşistă, denumirea ce aminteşte de fostul popor besenyö – neam înrudit, ca şi maghiarii, spun localnicii – a supărat urechea câtorva tovarăşi vigilenţi; de aceea ei au inventat denumirea de Dudeştii Vechi, care este folosită şi azi. Nu deranjează pe nimeni că această denumire imaginată, "satul cu duzi vechi", n-are nici o legătură cu denumirea originală maghiară, preluată fidel şi în bulgară.

Epilog la Vinga

Cu trecerea timpului s-a diminuat şansa ca în orăşel să stăm de vorbă cu cineva. Am aflat că nici parohul bulgar, nici viceprimarul bulgar nu sunt acasă. Din păcate, încercăm o scurtătură impracticabilă. Noroc cu experienţa de 40 ani de şoferit a unui autostopist, pe care îl luăm în maşină. Ne întreabă dacă nu ne interesează o fermă de 300 hectare în Satchinez, cu parc de maşini cu tot, de care vrea să scape un belgian. În sfârşit apar turnurile graţioase ale domului din Vinga. Vrem să aflăm de la nişte oameni de pe terasa unei berării, pe unde s-ar afla Casa Bulgară. Ne dăm seama, că ne-am întâlnit cu vechile noastre cunoştinţe din Oradea, "ocrotitorii de monumente din Partium şi Banat". Vizităm împreună catedrala în vârstă de 101 ani, apoi Casa Bulgară. Din curte se aude muzică populară cu ritm vioi. Copiii fac repetiţie la dansuri populare în curtea sediului.