Sunday, April 04, 2010

521

Ud Nick Stepanov sam dubávil slédnija link sas idna interesna státija za Bardársći gerán, u kujatu se prekázva za trima rumance i idin nemic, kujatu sa utišli tám da trasat švábi.
Kojtu ni razmeva rumansći néka proba da si prevedé teksta sas Google (http://translate.google.com)

Bardarski Geran, Bulgaria (partea intii): 4 barbati din 2010 in cautarea a 2 svaboaice, plecate din Banat, pe la 1800
Hanno Hofer este vinovatul celei mai stranii întîlniri cu istoria. În copilăria sa, în casa sa intraseră nişte arătări, el îi numeşte chiar extratereştri. Şvabi făcînd speculă-comerţ cu produse bulgăreşti. Imaginea aceasta i-a rămas adînc pe retină. Mare fiind a tot tras de limbă rubedenii, iar acum a gugălit mult. Un prieten plecat in Germania l-a facut nebun. Ce să caute şvabi în Bulgaria? Iată că întîmplările istoriei fac o poveste seducătoare. O rezum: bulgari catolici alungaţi fug şi fug ajungînd în Banat, unde li s-a părut lor mai în siguranţă acolo s-au cuibărit, în sate de şvabi. Cînd istoria iar a permis, bulgarii şi-au sedus fraţii de catolicism şi i-au luat cu ei în Bulgaria mai tolerantă. Bardarski Geran (Fîntîna lui Geran) este localitatea unei făgăduinţe: pămînt ieftin şi bun, legume pe viaţă. Cine n-ar veni? Şi şvabii au venit, au cumpărat, s-au iubit. Hitler le-a promis însă multe. Şvabii – mulţi – au luat-o iar din loc. Bulgarii comunişti i-au băgat prin puşcării. Azi, în Bardarski Geran mai sînt doar două şvăboaice, o biserică decăzută, un sat jumătate întors în pămînt, casele de paiantă pur şi simplu intrînd în pămînt. Povestea acestei întîlniri vreau să v-o povestesc.
Şi l-au însoţit pe Hanno: Bumbutz, Tomescu şi uichendist. Of, fără maşina şi GPS-ul lui Tomescu nimeream după o sută de ani.
De aceea, Dobrăi deni, uichendiştilor şi blagadarea, şvăboaicelor. Uite site-ul locului! Uite satul unde le vom citi vieţile ca-n palmă. Să spun că, pentru prima oară m-am simţit straniu. Neînţelegînd nici bulgară, nici şvăbească, vorbind cu una dintre femei în engleză, pot să spun că am avut numai senzaţii fotografice. Mintea s-a oprit să judece, să lege cumva povestea aceasta, să pună întrebări. Şi felul în care am înţeles eu lucrurile se şi vede. Postez aceste detalii de călătorie la o săptămînă după ce m-am întors. Tocmai pentru a sedimenta cumva impresiile. Şi mai mult, pozele mele sînt făcute anapoda. Le-am văzut şi nu-mi revin. Să spun că eram ca un cîine al lui Pavlov, umblînd toată excursia după Bumbuţ-Hanno-Tomescu şi urmărindu-i ce poze fac, ca să fac şi eu? Lovit încă cu leuca şvăbească, voi începe în această dimineaţă cu Bardarski Geran văzut de către Cosmin Bumbuţ şi Hanno Hofer. In poze veti vedea mai multe personaje. Doua sint svaboaicele. Povestea lor nemaipomenita de la prinz incolo.

* * *
2 comentarii
1.Comentariu scris de Mirela Petrescu
Publicat la data de 29.3.2010, ora 1:59 pm
Buna,
Am descoperit intamplator acest material si as avea anumite precizari, daca-mi permiteti.
Bardarski Geran este o localitate din Bulgaria locuita de bulgari din Banat, adica bulgari-pavlicheni, cum isi spun ei astazi. Vorbesc si un dialect al limbii bulgare, o bulgara arhaica, cu care s-au stabilit in Bulgaria dupa eliberarea tarii de sub stapanirea otomana, la 1878. La 1688, dupa rascoala de la Ciprovetz, vestul Bulgariei, o mare masa de refugiati trec Dunarea si se stabilesc in cele din urma in Banat. Ulterior, dupa eliberarea Bulgariei de la 1878 revin in patrie, cum ar veni, si se stabilesc la Bardarshi Geran, Asenovo etc. Istoria lor e foarte interesanta. Probabil ca acele svaboaice despre care scrieti sunt stra stra nepoatele bulgariulor care s-au intors in Bulgaria dupa eliberarea tarii.
Sper ca n-am deranjat pe nimeni cu aceste precizari. Pentru mai multe informatii poate ar fi bine sa-i contactati pe bulgarii din Banat, la Uniunea Bulgarilor din Banat, cu sediul in Timisoara.
Toate cele bune!
Mirela Petrescu, traducator bulgara – Rador
2.
Comentariu scris de Istodor
Publicat la data de 29.3.2010, ora 4:14 pm
multumesc, mirela!
* * *
Bardarski Geran – Bulgaria (partea a 2-a): Maria Dauerbach, moasa Sofiei, si Franziska Girgolova, iubita de un tractorist omenos
Le-am gasit simplu: Bucuresti-Ruse-Plevna (popas de mincat cirnati si baut bere) – Bardarski Geran (Fintina lui Bardar). Un localnic ne-a dus direct la Maria Dauerbach. Seara am petrecut-o povestind incredibila ei poveste. La 19 ani, tatal ei este arestat. Venisera comunistii la putere. “Se ascunde” casatorindu-se cu un comunist. Din interes, mi-o spune fara ocol. Devine moasa in Sofia, la Spitalul Militar. Pensionata, se retrage nostalgica la Bardarski. Si-a numit ciinele chiar Timisoara. Acum are 82 de ani. Sotul, paralizat, 94.
Noaptea ne-o dormim la Vratza. Mincare? Vin bulgaresc. Mazaak. Eu sforaind temeinic pe o asemenea muzica:

Dupa ce umblam o dimineata prin Vratza, prin orasul vechi, ne intoarcem in Bardarski Geran. Aici, cu ceaiuri de plante nenumite, fermecate si o prajitura de pandispan, ne intimpina Franciska Girgolova (nascuta Welsch). Dintotdeauna a luat lucrurile asa cum erau. A muncit de-a rupt la Cooperativa. Apoi, tot din interes s-a casatorit cu un bulgar tractorist. Era om de treaba. Ii privesti, amindoi par de un leat. Fericiti si acum. Plini de putere. Au fost 2 ani plecati in Germania. s-au intors. N-aveau ce cauta acolo. bulgarul era de un farmec nebun. Cred ca a comunicat cu noi mai mult decit cele doua femei.
Femeile se lauda cu singura bucurie: copiii. Au reusit sa perpetueze singele svabesc.
Am dormit la Oriahovo. Dunarea ne scalda degetele. Mincare: peste proaspat pescuit din Dunare, vin de Tirgoviste (Bulgaria). Ne-am dorit peste afumat si vin de adus acasa, asa ca am umblat pe tot malul Dunarii, apoi bacul la Turnu Magurele pornea la sfintul asteapta. Am ajuns la Ruse. Si de la Kaufland ne-am luat pesti murati si pastrama de bivol. Vin.
Asta a fost pe scurt excursia. Nu pierdeti insa detaliile. Urmeaza: Maria Dauerbach vorbind impecabil engleza, o reteta de prajitura de la Franziska si multe altele despre gospodaria fiecareia. Minunatul Wc din curtea Franciskai, descoperit de Bumbut este vedeta viitoarele postari.
* * *
http://uichendist.ro/bardarski-geran-bulgaria-partea-a-3-a-pe-ciinele-bulgar-al-mariei-il-chema-timisoara.html
O după amiază, pe terasa Mariei Dauerbach
Maria se întorsese de la oraş. Fix la ora 12. Cu seminţe. Are 82 de ani. Pămîntul este gol, stă răscolit de grapă şi căscat îşi aşteaptă seminţele. Se simţeau în aer suflete prietenoase, senine, chiar şi pe cel al cîinelui Timişoara, dispărut recent. Nici o cioară, nici un corb nu mişca aerul.
Era definitiv primăvară în satul ultimelor două şvăboaice din Bulgaria. Nimic şi nimeni nu le mai puteau opri din drumul dispariţiei neamului lor de şvabi duşi de nas de căderile-urcuşurile istoriei. Fericiri, bucurii, tristeţi, mîncăruri, băuturi, dureri, enervări, stări, picioare, păr, unghii, ochi, pe scurt, toate fuseseră trăite.
Stăteam sub capcanele de bondari-albine-muşte din livadă şi Maria ne aducea cartea cea veche a şvabilor. Era un catalog şi o istorie a oamenilor ce-au fost. Acolo, printre capcane Hanno şi Bumbuţ au făcut un gest simplu: fotografierea cărţii. Au făcut însă mai mult, au prins timpul, au dat o şansă de continuare a poveştii, prin recitirea ei.
Drumul nostru îşi căpăta astfel menirea într-un ritual fără nume, tihnit: o şvăboaică şi cartea ei supravieţuiau momentului, săreau peste umbra lor pieritoare, săreau peste previzibila pierdere a cărţii, previzibila uitare a germanilor în Fîntîna secată din Geran, previzibila îngropare a utopiilor care au animat pe vremuri neamul ăsta de şvabi. Şvabi momiţi în Bulgaria de o utopie a pămînturilor ieftine şi mănoase, şvabi plecaţi apoi în noua utopie a neamului pur, aventură propusă de Hitler.
Stăteam sub capcane şi vedeam cum zecile gesturi ale lui Hanno, cel ce răsfoia, potrivea cartea pentru pozat, se transformau în serii de gesturi invizibile, adică pozatul lui Bumbuţ. Şi pozatul tăia zeci de gesturi, zeci de zgomote.
În tihna locului, în absenţa lui Timişoara, aşa conservam noi istoriile. Oameni, de toate felurile, de oriunde, puteau oricînd să se mai întoarcă. S-o ia de la capăt. Eram 4 români, 4 bărbaţi, 4 cavaleri care salvau o mică apocalipsă de la înec.

* * *
Cele doua femei si-au luat barbatii din interes
O spuneau fara sa se codeasca. Fiecare dintre ele au avut norocul personal. In casnicia Mariei am citit o instrainare a sotilor nu doar din cauza diferentei de virsta sau a bolii (barbatul ei, comunistul, era paralizat). Si aici iar am citit un simbol: comunismul paralizat. Iata ca avind rabdare, asupritii-tacutii de acesta au supravietuit. Era o raceala a casei, altfel ingrijita, un miros de batrin, o duhoare de sfirsit.
In casa Franziskai insa era viata. Nu stiu cum simti asta, dar era viata incredibila. Omul ei era bun ca piinea calda, rotund ca un gogosar, destept, muncitor. Casa era luminoasa, plina mereu de mirosul de primavara, de cel al prajiturii si al ceaiului. Casa aceasta primea aromele, cealalta le respingea. (FOTO DE COSMIN)
Paminturile erau arate in ambele locuri, saminta era asteptata in brazda, casele erau curate, capcanele pentru insecte erau la locul lor.
Marturia unei casnicii bune, reusite era al treilea WC. Descoperit de Cosmin Bumbut cu aparatul lui curios. In fundul gradinii era o toaleta de imparat, din caramida, cu gaura in mijloc si scaun!. Da, un scaun temeinic, imbracat in stofa, era confectionat pentru a sta acolo, in cimp, in caramida si a-ti face nevoile, Pentru mine, un lucru util ca acesta a devenit unul de tandrete intre doi oameni. Singuri, cu copiii risipiti, acesti doi oameni aveau grija unul de altul. Noi am numi-o iubire, ba nu, ei care spun ca nu stiu ce-i aia, dovada de iubire.
* * *
http://uichendist.ro/bardarski-geran-penultima-parte-svaboaicele-ultimele-din-bulgaria-reteta-de-tinut-barbatii-si-reteta-de-facut-prajituri-din-ei.html
Maria Dauerbach vorbea in svaba cu Hanno
La un moment dat Hanno a iesit. Pret de o poza. Ramasesem cu ea. O priveam in ochi. Apriga femeie. Aspra. Ma privea si ea. Si tocmai cind as fi vrut sa vad ce spune despre faptul ca nu mai sint decit doua svaboaice in Bulgaria pe lumea asta, in momentul in care imi venea in cap ca omul acela era un capat de tramvai, Maria vorbeste impecabil in engleza. Eram noi doi si totul avea continuitate. Copiii de care era mindra, aratura ce statea cascata dupa saminta. Maria traia. Pre o alta limba. Priviti-o aici povestind despre reteta de a-si lua si tine barbatul. Fara nici un fel de tandrete. Apoi, iubindu-l, dar el nemeritind asta. Mereu, asa mi se pare mie: fara nici un fel de pacaleala.
Aici Cosmin intreaba: Ati spus ca aveati nevoie de un comunist. Cum l-ati ales?
Maria: Nu in cel mai frumos fel.

Franziska Welsch era o Gîrgolova. Era a lui Stoian, tractoristul. Căruia, în momente grele, de rătăcire, îi făcuse prăjituri.
Dupa ce-am vorbit despre barbati, despre ce-am fi putut vorbi decit despre lumea vazuta de Maria: In Bulgaria nu exista ingeri. In Romania or exista?

* * *
Un raspuns
1.Comentariu scris de Fluture
Publicat la data de 31.3.2010, ora 11:34 pm
Salut,
O parte din “rudele” acestor oameni pot fi gasite in Popesti-Leordeni, langa Bucuresti. Oamenii de acolo vorbesc acelasi dialect, si acum multi ani, un “cartier” se numea Pavlicheni. De altfel, in documentele cadastrale mai vechi apare clar numele. Primarul de acolo a scris si o monografie, daca intereseaza pe cineva.
Numai bine.
Hanno Hofer: Am vorbit in engleza cu ultimele doua svaboaice din Bulgaria
Bardarski Geran este o localitate din Bulgaria locuita de bulgari din Banat, adica bulgari-pavlicheni, cum isi spun ei astazi.Vorbesc si un dialect al limbii bulgare, o bulgara arhaica, cu care s-au stabilit in Bulgaria dupa eliberarea tarii de sub stapanirea otomana, la 1878. La 1688, dupa rascoala de la Ciprovetz, vestul Bulgariei, o mare masa de refugiati trec Dunarea si se stabilesc in cele din urma in Banat.
Ulterior, dupa eliberarea Bulgariei de la 1878 revin in patrie, cum ar veni, si se stabilesc la Bardarshi Geran. Impreuna cu ei vin si svabi momiti de paminturi ieftine si rodnice. Din aceea aventura svabeasca au mai ramas doua femei. Franciska Girgolova si Maria Dauerbach. Povestea celor doua femei o povesteste uichendist.ro. Aveti si marturia lui Hanno Hofer, cel ce-a descoperit ultimii svabi din Bulgaria.
Fragment din inregistrare din studio
Asculta interviul integral
* * *
Bardarski Geran-Bulgaria: Bulgaria parasita. TOTAL: 70 de euro. Enigme, aventuri si endorfine.
Dormind la Vratza, pe muntele Hemus=20 euro camera dubla. Liftul cu o usa imitind cristalele Swarovski.
Dormind in jegul de aici. de la Oriahovo. Dar 4 pesti proaspeti din Dunare, 5 sticle de vin rosu de Tirgovishte=50 euro.
Enigma: preturile mici. Vinul bun. Parasirea, nu paragina. Parasirea de catre om a locului, asta socheaza. Marturisesc ca nu stiu unde prepara bulgarii vinul, cimpurile erau pustii-pustii cultivate cu gunoaie si PET-uri. O tara parasita.
Enigma: de ce un bulgar mergea pe o roata cu motorul lui?
De ce aceste monumente funerare in forma de inima?
In sate aiurea MIGuri implantate in centru, linga primarie. De ce?

Uichendist.ro apreciază, în general, locul perfect cu 7 endorfine = mîncarea excelentă, la preţuri omeneşti + somn bun cu vise frumoase + peisaj care te încîntă + atmosfera care sterge stresul şi gîndurile rele (natura+amenajări) + servicii de agrement care te fac să te simţi puternic şi învingător + petrecerea unei seri de neuitat + dorinţa se a reveni.
uichendist.ro acorda 6 endorfine calatoriei Bardarski Geran: mincare si bautura buna si de nu poti sa duci, istorie, gazde-piinea lui Dumnezeu… cazarea a lasat de dorit pe traseu. Totalul meu: 70 euro 3 zile (masa-casa-benzina).
ACUM iata simfonia fotografica a lui Alexandru Tomescu si amintirile uichendistului:

1 Comments:

Anonymous Gabi said...

Acelasi neam si aceiasi limba pavlicheana exista de 200 ani si in Bucuresti in parohiile catolice Cioplea si Popesti Leordeni. In acest an am sarbatorit la Cioplea 150 ani de la infintarea Bisericii si 200 ani de existenta a comunitatii bulgare pavlichene. Bulgarii de aici sunt din zona Nicopole si ne dorim sa reluam legaturile cu ai nostri. Daca aveti detalii despre comunitatiile de acolo, va rugam contactati-ne la parohiacioplea@yahoo.com

3:04 PM, September 21, 2010  

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home