Sunday, June 20, 2010

546

Još čekami ubićánata Monográfija na Vinga...

Monografia Vingăi se prelucrează în retorta fierbinte a unei munci laborioase
22 septembrie 2008
http://www.observator.info/actualitate-1/monografia-vingai-se-prelucreaza-in-retorta-fierbinte-a-unei-munci-laborioase

Lumea se dă în vânt după sărbători, festivaluri, zile ale satului, transformate în mese de îmbuibare, pierzându-se ideea de „zi a satului” legată de tradiţii, obiceiuri strămoşeşti, muzeu, cărţi, portul popular, vatra de folclor. De aceea e tot mai greu să găseşti oameni potriviţi, păstrători şi iubitori ai artei populare autentice, oameni care au marcat definitiv satul în care s-au născut - prin munca, gândirea şi arta lor. O idee generală se desprinde în acest sens: satul românesc se destramă precum un nor frumos şi luminos, neputincios însă, în faţa suflului zilei de azi. „Avem sate îmbătrânite – ni se spune mereu, bătrânii se pierd în colbul uitării, iar tinerii, puţini, iau calea oraşului sau muncilor pe la străini”. În acest context dezastruos al „veşniciei care s-a născut (pierdut) la sat” – ţi se pare aproape ciudat faptul că există oameni care (încă) se mai apleacă asupra hârtiei...
La întrebarea noastră privind realizarea unei monografii locale, primarul Stoicu a răspuns scurt: „vorbiţi cu arhivarul nostru, un om deosebit, Vicki! El vă spune tot!”Într-adevăr, Vicky, adică Victor Cociuba este un om special, prin atitudinea şi neliniştea sa continuă de a scormoni în istoria acestui pământ străvechi, Vinga. A căutat şi adunat cu infinită răbdare acte, dovezi, documente, fotografii, ilustrate cu şi despre Vinga, în special despre familia Draşkovici, deţinătoarea renumitei fabrici de bomboane sau amănunte despre mentorul spiritual al localităţii, călugărul Eusebiu Svermengin... „Mă ocup cu această muncă de colecţionar de multă vreme şi sper că voi ajunge să înfiinţăm un muzeu al locului. Vinga a avut câteva personalităţi care au marcat acest pământ şi care au intrat definitiv în istorie.” Acasă la arhivar se deschide o lume stranie, a vremurilor pecetluite între sigilii: câteva cupe de lemn (aproape carbonizat) înalte, un ol cu formă şi modele din preistorie (fără glumă!), câteva icoane dintre care una, abia vizibilă, purtând identitatea grea a Siriei biblice, cărţi de artă şi istorie, chei ruginite, ciudate, de diferite mărimi, plecând de la... poarta cetăţii şi până la seiful cel mai delicat...

Vicky aduce un album consistent cu imagini ale cutiilor de ciocolată Vinga: capete blonde de copii rumeni şi sănătoşi, frumoasele anilor ’35-40, diferite cutii de bomboane fondante sau ciocolată Vinga. Celebra reţetă a gustului lor unic nu a fost dezvăluită niciodată de familia Draşkovici. Colecţionarul a făcut chiar şi un arbore genealogic al familiei, cu descendenţi şi... supravieţuitori, niciunul rămas în Vinga. Cutiile de carton sunt bine păstrate şi frumos învelite în diferite ambalaje desenate cu motive orientale, pitici, copilaşi bucălaţi, doamne în rochii vaporoase, diferite concursuri... Celebra bomboană fondantă de Vinga a luat – pe lângă drumul întregii ţări – cale... internaţională, intrând în serii mari, comandate de renumita fabrică Zvack. La Vinga s-a făcut şi neasemuitul „Unicum”, un elixir rămas imbatabil până în ziua de azi. Naţionalizarea a risipit, însă, totul, fabrica intrând în patrimoniul statului, o parte din aceasta fiind asimilată de fabrica de dulciuri „Kandia” din Timişoara. Cine nu a gustat bomboana de ciocolată Vinga, a pierdut aroma uneia dintre cele mai bune bomboane din istoria... bomboanelor. Reţeta miezului alb cu gust inconfundabil nu a fost dezvăluită nimănui, autorul acesteia luând secretul în mormânt. Am răsfoit un album plin cu ilustrate vechi de peste o sută de ani, toate reprezentând centrul Vingăi cu una dintre cele mai frumoase biserici catolice din ţară, clădirea primăriei, acte administrative, ştampile ale epocii, oameni ai vremurilor de atunci...

O figură aparte aparţine unei personalităţi eclesiastice de excepţie, născut în Vinga, Eusebiu Svermengin [Eusebius Fermendjin], devenit, ulterior, călugăr franciscan în Croaţia. A dus o viaţă de ascet, în urma sa rămânând o operă eclesiastică de excepţie. Argumente solide pentru scrierea unei monografii vingane ample, istorie, folclor, oameni, tradiţii, personalităţi - totul prin aportul şi truda unor oameni iubitori de istorie, cultură şi artă, Ioan Rancov, prof. Haţegan, Victor Cociuba. Efortul reunit al acestora va însemna peste un timp nu prea îndepărtat, Monografia comunei Vinga şi chiar înfiinţarea unui muzeu.

0 Comments:

Post a Comment

<< Home