Sunday, June 20, 2010

543

Idna státija za Vinga, publikuvana u timišvárskata nuvina "TIMPOLIS" u broja ud 29 január-1 február 2009 g.

Biserica din Vinga si fondantele - in drum spre uitare?
Ramona BALUTESCU

Ce ar fi de spus despre Vinga, la inceputul unui ianuarie nici prea rece, nici prea previzibil? Pentru timiseni, e locul unde isi contabilizeaza cunostintele pierite in accidente de masina, din cauza vitezei sau a neatentiei. Pentru aradeni, e frontiera dintre cele doua judete, ultimul fief aradean. Si, totusi, Vinga e parte din Banat, iar asta se vede din deschiderea fata de celalalt, de alta etnie, din faptul ca zona gazduieste cea mai inalta biserica din... cat vezi cu ochii, si de inca vreo zece ori pe atat, si ca cimitirele inca au nume romanesti, bulgaresti, maghiare si germane, intr-un amestec ordonat. Si totusi, mai exista si mici probleme, si mici puncte de interes unde inca e loc de mai bine. Chiar si atunci cand judeci dintr-o incerta primavara de ianuarie.

Sforaitor, C.J.-ul
Vrei sa vezi ce mai e nou la Vinga. Traiesti intr-un an in care ai la dispozitie Internetul si stii ca e pravila de la consiliile judetene ca toate localitatile sa faca frumos pe net, asa ca e doar firesc sa vezi ce si cum gasesti pe acolo, dinspre Consiliul Judetean Arad, despre aceasta asezare. Si... te pufneste rasul. Sau te enervezi. In functie de tipul de personalitate in care te incadrezi. Si asta pentru ca aici gasesti texte de genul : "Populatia comunei numara la ultimul recensamant 6.388 locuitori din care 53,2% erau romani, 24,9% maghiari, 8,8% rromi, 0,8% germani, 2,4% slovaci, 1,4% ucrainieni, 0,4% sarbi, 8,0% bulgari si 0,1% alte nationalitati si populatie nedeclarata". OK, probabil dupa ce s-a ajuns cu numaratoarea dupa germani, si-a adus cineva aminte ca a lasat pe unii oameni pe dinafara si a reluat povestea, sarind de la 0,8 la 2,4, care sunt slovacii. Bun, dar mergi mai departe : "Economia comunei cunoaste in prezent o dinamica puternica, cu cresteri importante semnalate in toate sectoarele de activitate. Comertul si industria usoara detin ponderi importante in spectrul economic al comunei. Desi nu detine elemente ale fondului turistic natural, de mare valoare, fondul construit al comunei Vinga, rezultat al comuniunii mai multor etnii, este unul deosebit si de mare interes. Cel mai important obiectiv turistic de natura antropica este biserica romano-catolica cu doua turle, monument de arhitectura datat din anul 1892". Ma intreb daca, la o asa dinamica puternica, de ar putea da si lumina, nu s-ar putea gasi si niste exemple edificatoare. Dar e mai important, pentru cel care a scris aceste randuri, sa nu uite stilul bombastic la care a facut apel si sa strecoare termeni ca "ponderi importante", "elemente ale fondului turistic natural", "comuniunea mai multor etnii", "natura antropica" si, nu in ultimul rand, "spectru economic" - parca vezi stafia tatalui lui Hamlet trecand in chip de bau-bau pentru prostituatele care foiau candva in jurul Motelului Semiramida, din buza aceleiasi atat de intortocheate Vinga, daca ne luam dupa prezentarea realizata de catre cei de la Consiliul Judetean.
Ne ajunge, totusi, cu stilul rococo de prezentare a unui loc pe care il cunoastem ca decent, pentru care bagam mana in foc ca e decent. Si vrem sa dam de cineva, de un edil, de o persoana care poate oferi unele date, din Primarie. Pentru ca deja il cunosteam din ture trecute pe la Vinga pe domnul Petru Dellin, intrebam la primarie de el. Ni se raspunde amabil ca nu mai lucreaza acolo. Nu suntem de acord cu raspunsul, nu putem sa il "lasam sa devina parte din substanta noastra" - ca sa continuam pe linia celor de la Consiliul Judetean Arad. Dar tocmai asta e problema, ca pe mana oamenilor alora nu te poti lasa, nici macar cand e vorba de date elementare, ne-flamboaiante, cum ar fi cine si unde e primar sau viceprimar. Adica, spus mai neaos, C.J.-istii nostri nu actualizasera pagina atat de plina de volanase si fundulite de stil, si tot conducerea din legislatura veche ramasese pe pagina...

Se duc si bulgarii...
Bun, dar pana sa reajungem la investigatiile noastre de la Primarie, daca tot li s-au frant aripile atat de brusc, intr-o nedreapta imaturitate (Stilul C.J.-istilor poate fi molipsitor!...), sa vedem, mai intai, cam care ar fi nevoile noastre care ne trimit la institutia respectiva.
Doua sunt lucrurile care vin in minte unui om decent (deci, va rog, nu va ganditi la Semiramida aceea), atunci cand spui de Vinga. Unul dintre ele este in picioare, altul a fost lasat sau chiar ajutat sa mearga in lumea dreptilor. Este vorba despre biserica din 1892, cu turnuri care ajung la 63 de metri si despre fosta fabrica de ciocolata a lui Draskovits Tivadar (1877 - 1955), cofetarul care a dus numele Vingai in toata lumea. Sa o luam pe indelte. Despre biserica nu trecem multe, ca oricum o vedeti pret de doua comune, si inainte si dupa ce atingeti Vinga. Poate ar fi, totusi, bine de spus ca ea apartine unei comunitati de bulgari catolici - un lucru nu foarte des intalnit.
Un alt lucru interesant este ca in aceasta biserica, in stanga altarului, se afla un insemn al privilegiilor acordate Vingai de catre Maria Tereza. Si nu era putin lucru sa primesti privilegii de la imparateasa, asa ca pe insemnul respectiv scrie cu mandrie : "Sigillum civitatis privilegiatae Theresiopoliensis". Daca va puneti sa buchisiti acest text, va veti pune o intrebare : se vorbeste despre un oras? Da, a existat o vreme cand aceasta localitate era oras. Dar, daca revenim in actualitate, intr-o zi cu serviciu divin obisnuit (adica, o duminica frumoasa, fara in-ghet masiv si fara potop ca acela contemporan cu Noe), doar cateva bulgaroaice batrane mai vin, alene, la biserica...
Superba cladire din mijlocul Vingai ar putea sta cu fala in mijlocul oricarui oras din Romania. Ba chiar nici in Budapesta sau Viena nu ne-ar fi rusine cu ea. Si, totusi, a ramas mai mult un reper pentru automobilisti, cum ca "uite, vine Vinga"...
Istoria nu iarta, bulgarii din Vinga devin incet-incet romani, la scoala din localitate nu se mai studiaza bulgareste decat o ora pe saptamana, ca un fel de limba straina, si asta in clasele I - VIII. Spunea azi cineva din comuna ca, pana si in familiile unde parintii sunt bulgari, se vorbeste romaneste cu copiii, acestia mai inteleg ceva bulgareste, dar, evident, nu se pun sa si raspunda... Si astfel moare o etnie, moare o limba, iar o biserica superba va deveni in curand un loc de facut poze pentru turisti...

Un nume si un secret, la mezat
Si totusi ce voiam cu Primaria? Pai, voiam sa stim ce Dumnezeu se mai intampla cu cladirea lui Draskovits, ca acum doi ani tot "in expectativa era povestea". Aici a trait, a fiintat cea mai cunoscuta fabrica de ciocolata din vestul... - era sa spun din vestul Romaniei. Haideti sa o luam altfel, ca teritoriul asta n-a fost intotdeauna Romania. Sa spunem asa : cea mai cunoscuta pe o raza de macar 200 de kilometri. As pune chiar 300, dar cine stie ce mai zic si altii... Aici se faceau fondantele de Vinga, l-am cunoscut pe domnul Victor Cociuba, arhivar la Primarie, care tine cu dintii de etichetele acestor fondante, ale cutiilor si cutiutelor si pachetelor si jocurilor care ieseau, impreuna cu ciocolata, pe poarta fabricii. Asa a iesit si patronul, cofetarul Draskovits, intr-o zi, cu o paine in brate...
Venisera comunistii... Atat a avut voie sa ia cu el "exploatatorul", de care cei care au lucrat la fabrica nu au decat cuvinte bune : o paine. Am mai prins oameni care, acum mai bine de 60 de ani, au lucrat acolo. Doamna Ana Puta este unul dintre ei, si ea povesteste de bine de fostul patron, de sotia lui, de faimoasa reteta a fondantelor, pe care cofetarul a dus-o vreo doi kilometri mai incolo, in mormant. Doar de un lucru nu vorbeste doamna Puta de bine : de dulce. S-a urat de dulce, si ceaiul il bea fara zahar.
A fost nationalizata fabrica, a preluat-o Kandia, s-a inchis si Kandia timisoreana si, totusi, ceva a ramas dupa aceasta "istorie dulce", in aparenta dulce : o cladire ce e, acum o ruina, si un posibil mostenitor, care se lupta de ani si ani de zile pentru dreptul sau. Dar casa e in centrul comunei, guri rele spun ca au pus unii ochii pe loc, jocurile se pare ca se joaca in asa fel incat sa nu se mai rezolve cu statutul acestei case.
Doamna Teodora Radulescu, urmasa lui Draskovits, locuieste in Timisoara, a depus toate actele la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, mai trebuie doar ca Primaria Vinga sa trimita o hartie despre actualul statut al cladirii si locului, pentru a se putea decide, dupa atatia si atatia ani, ce se va intampla cu mostenirea celebrului cofetar.
De aceea sunam la Primarie, unde nu au fost de gasit nici primarul, nici vicele (nu cel de pe pagina C.J.-ului, ci cel pe bune), nici... nimeni. Doar la contabilitate a raspuns un tanar care a vrut sa stie daca vreau sa cumpar casa Draskovits.
Discutia cu doamna Radulescu nu a fost lunga. Am reluat, in acest sfarsit de ianuarie, o alta discutie, de acum doi ani, cand... cam in acelasi stadiu se aflau toate. Inclusiv disponibilitatea celor de la Primaria Vinga de a vorbi despre casa respectiva. Dar doamna Radulescu este hotarata sa mearga mai departe pentru a recapata ce a apartinut familiei ei. Mai ales ca fata sa o tot intreaba despre istoria familiei.
Si asa, intre tergiversari, prin ani care trec, numele de Draskovits devine tot mai pal, chiar si in Vinga, si poate va fi uitat de tot daca initiativa domnului Cociuba, de a crea un muzeu unde sa adaposteasca piesele legate de fabrica de ciocolata, pe care le-a strans o viata intreaga, nu va prinde chip. Adica, daca nu isi va instala spectrul in comuna, ca sa pastram linia deschisa in capul articolului, prin amabilitatea culturnicilor de la C.J. Arad...

0 Comments:

Post a Comment

Links to this post:

Create a Link

<< Home